Expoziția de carte veche „Bizanț după Bizanț. Imnul Acatist al Maicii Domnului reflectat în vechi tipărituri”, organizată de Biblioteca Sfântului Sinod și Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, a fost vernisată joi la București.
Aceasta reunește 22 de ediții de carte veche românească, grecească și slavonă, provenite din 11 centre tipografice. Acestea ilustrează tradiția, circulația și receptarea Imnului Acatist al Maicii Domnului pe teritoriile românești, în contextul împlinirii a 1.400 de ani de la compunerea acestei capodopere a imnografiei ortodoxe.
Maica Domnului, reper al iubirii jertfelnice
„Acest eveniment marchează împlinirea a 1.400 de ani de la momentul istoric din anul 626, când Constantinopolul a fost salvat în chip minunat de asediul avaro-persan, prin mijlocirea Maicii Domnului”, a amintit Arhim. Policarp Chițulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod.
„Exemplarele expuse constituie importante mărturii pentru păstrarea și transmiterea credinței creștine ortodoxe, precum și pentru istoria tiparului, a cărții și a culturii scrise din spațiul românesc și european.”
„Maica Domnului rămâne, pentru creștinii ortodocși, un reper al maternității și al iubirii jertfelnice, fiind cinstită în mod deosebit ca ocrotitoare a mamelor și a tinerelor, a familiilor și a celor care îi cer ajutorul”, a subliniat părintele arhimandrit.
O colaborare fructuoasă
Conf. univ. dr. Mireille Rădoi, directoarea Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, a amintit că expoziția face parte din a 15-a ediție a Festivalului Strada de C’Arte, organizat de instituția pe care o conduce.
„Pe parcursul celor 15 ediții, am colaborat în mai multe rânduri cu Biblioteca Sfântului Sinod, pentru a pune laolaltă resursele noastre mai rare, complementare și care sunt, de fiecare dată, de interes pentru un public cu un profil aparte, un public cu competențe speciale legate de cartea veche și cartea rară”, a spus directoarea Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”.
„Imnul Acatist al Maicii Domnului primește această fericită îmbinare în titlul expoziției, «Bizanț după Bizanț». Acest titlu ne demonstrează că, dacă zidurile Constantinopolului au căzut, formele sale spirituale au rămas.”
„Imnul Acatist a supraviețuit. A traversat veacurile, spațiile și generațiile, păstrând vie aceeași mărturie de credință și de cinstire a Maicii Domnului. Iar cărțile vechi pe care le avem astăzi înaintea noastră sunt nu doar obiecte de patrimoniu, ci și mărturii vii ale unei tradiții care continuă să ne vorbească”, a mai spus conf. univ. dr. Mireille Rădoi.
Despre Imnul Acatist
Imnul Acatist către Maica Domnului, mai cunoscut credincioșilor ca Acatistul Bunei Vestiri, compus probabil de Sf. Cuv. Roman Melodul, a fost cântat prima dată în Biserica din Vlaherne după respingerea asediului avaro-persan din 626 asupra Constantinopolului.
În timpul imnului, credincioșii au stat în picioare în semn de evlavie și mulțumire față de Maica Domnului. Numele de akathistos înseamnă „a sta în picioare” în limba greacă.
