Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis luni un mesaj de condoleanțe la înmormântarea părintelui Ioan Pițura, fost vicar al Vicariatului Ortodox Ucrainean din România timp de 31 de ani.
Mesajul a fost citit de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, episcop vicar patriarhal și delegat al Patriarhului României, după oficierea slujbei de înmormântare la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Ruscova, județul Maramureș.
Patriarhul Daniel a remarcat activitatea pastorală și misionară a preotului pentru comunitatea ucraineană din România.
„Trecerea la cele veșnice a Părintelui Ioan Piţura este o pierdere pentru comunitatea ucrainenilor din România îndoliată în aceste zile, dar cu multă speranță că sufletul lui se odihnește în Împărăţia Cerurilor, deoarece el a condus Vicariatul Ortodox Ucrainean din România cu multă credinţă, demnitate, responsabilitate și dăruire”, a transmis Preafericirea Sa
Textul integral:
Părintele vicar Ioan Pițura (1947-2026), un preot misionar ucrainean, harnic şi înţelept
„Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit!” (2 Timotei 4, 7)
Aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel ni le amintim atunci când privim bogata şi rodnica activitate pastoral-misionară, cultural-educațională, edilitară şi social-filantropică a Preacucernicului Părinte Ioan Pițura, fost vicar al Vicariatului Ortodox Ucrainean, mutat din viaţa pământească la viaţa cerească veşnică în ziua de vineri, 11 septembrie 2026.
Născut într-o familie de oameni harnici şi credincioși, din părinţii Vasile și Maria, în localitatea Crăciunești, județul Maramureș, la 1 februarie 1947, Părintele Ioan Piţura şi-a închinat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu și a comunității Vicariatului Ortodox Ucrainean.
Între anii 1963–1968 a urmat şi a absolvit cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, iar în anul 1972 a obținut licența în Teologie la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu.
La 21 iulie 1968, tânărul teolog Ioan s-a căsătorit cu domnișoara Eleonora-Viorica Servada, iar în același an a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Ortodoxe Văleni, Protopopiatul Ortodox Român Sighetu Marmației, unde a slujit până în anul 1974.
În perioada slujirii ca preot paroh la Văleni, a realizat reparații capitale la biserica și casa parohială, în urma acestor lucrări biserica fiind târnosită, în anul 1974.
În anul 1974 a fost transferat la Parohia Ortodoxă Ucraineană Ruscova, pe care a păstorit-o timp de 47 de ani, până în luna august 2021, când s-a pensionat. În această parohie a realizat numeroase lucrări de construcție și reparație. A construit casa parohială, în anul 1981, și a efectuat reparații capitale la biserică, aceasta fiind târnosită în anul 1979. În anul 2002, a construit altarul de vară al bisericii parohiale din Ruscova.
Între anii 1992–1998 a coordonat construcția Mănăstirii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Ruscova – Oblaz, iar în anul 2015 a început construcția noii biserici parohiale „Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Proroc Ilie” din Ruscova -Centru.
De asemenea, ca preot paroh al Parohiei Ruscova, a sprijinit financiar parohiile Protopopiatului Ortodox Ucrainean Lugoj, Liceul Pedagogic „Taras Șevcenko” din Sighetu Marmației, precum și alte parohii din țară și familii nevoiașe, ori de câte ori i se cerea ajutorul.
Între anii 1978–1990 a fost protopop al Protopopiatului Ortodox Ucrainean de coordonare, iar începând cu luna martie a anului 1990 a fost numit vicar general al Vicariatului Ortodox Ucrainean din România, odată cu reînființarea acestuia.
În îndelungata sa slujire ca vicar general au fost înființate trei mănăstiri ucrainene, dintre care două de călugări și una de călugăriţe. Au fost înființate zece parohii noi, au fost construite 17 biserici noi, 12 case parohiale și trei case monahale pentru cele trei mănăstiri din cadrul Vicariatului. De asemenea, a îndrumat și a sprijinit numeroși tineri să urmeze studii teologice, atât în România, cât și în Ucraina.
În calitate de vicar a depus eforturi constante pentru ca orele de Religie Ortodoxă, în localitățile în care trăiesc comunitățile ucrainene, să fie predate în limba ucraineană. A făcut parte din comisiile de evaluare a profesorilor de Religie, special organizate de către Inspectoratul Școlar Județean Maramureș pentru profesorii care au predat în limba ucraineană.
Părintele Ioan Pițura s-a distins și printr-o bogată activitate culturală și publicistică. A susținut publicarea revistei „Binevestitorul” a Vicariatului, fiind primul redactor șef al acesteia, între anii 2006 – 2011. A publicat diferite articole în publicația ucraineană „Ukrainschei Visnek”, în perioada 2003–2007. A coordonat publicarea Cărții de Rugăciuni în limba ucraineană, în anul 1975, și a editat calendarul de perete în limba ucraineană, în perioada 1975–2020. De asemenea, a susținut folosirea limbii ucrainene în cult prin tipărirea a numeroase cărți de cult și de rugăciuni spre folosul credincioșilor Vicariatului.
Activitatea sa a fost evidenţiată şi apreciată prin primirea treptată a rangurilor bisericeşti de iconom, în anul 1978, şi apoi de iconom stavrofor, în anul 1979, din partea Arhiepiscopului Teofil al Vadului, Feleacului și Clujului. În anul 1999, vrednicul de pomenire Părinte Patriarh Teoctist i-a acordat Ordinul Crucea Patriarhală.
Din partea noastră a primit mai multe ordine şi distincţii patriarhale. În anul 2014, i-am conferit Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni”, în anul 2017, Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur”, iar în anul 2018 i-am acordat Ordinul Crucea Patriarhală (ediţia inaugurată în anul 2008), cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române. De asemenea, în anul 2018, cu prilejul sfințirii Catedralei Naționale, i-au fost acordate Diploma și Medalia sfințirii Catedralei Mântuirii Neamului. La data de 19 septembrie 2021, a fost distins cu Ordinul „Sfântul Apostol Andrei”, iar în anul 2023, a primit Diploma și Medalia Omagială „Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice”.
Pentru multele lucrări săvârșite de Părintele Ioan Pițura în folosul comunității ucrainene din România, atât noi personal, cât şi preoții și credincioșii ortodocși ai Vicariatului Ortodox Ucrainean, precum şi toţi cei care l-au cunoscut şi apreciat, îl pomenim în rugăciune cu recunoștință și permanentă prețuire.
Trecerea la cele veșnice a Părintelui Ioan Piţura este o pierdere pentru comunitatea ucrainenilor din România îndoliată în aceste zile, dar cu multă speranță că sufletul lui se odihnește în Împărăţia Cerurilor, deoarece el a condus Vicariatul Ortodox Ucrainean din România cu multă credinţă, demnitate, responsabilitate și dăruire, cu timp şi fără timp, vreme de 31 de ani.
În aceste clipe de vremelnică despărţire, până la Învierea de obşte, adresăm cuvinte de întărire duhovnicească doamnei preotese Eleonora-Viorica, fiicelor Maria și Virginia, nepoatei Mădălina-Maria și ginerelui Adrian, precum și marii familii a credincioșilor ortodocși din comuna Ruscova.
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Care prin Cruce şi Înviere a adus bucurie la toată lumea, să odihnească sufletul robului Său Preotul Ioan în ceata vrednicilor Săi slujitori ai Sfintelor Altare, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit!
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părintești condoleanțe și binecuvântări pentru toţi cei îndoliaţi,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
