„Dumnezeu îi iubește pe cei care sunt smeriți, pe cei care știu de ce vin la biserică, pe cei care, după două ore de stat la Liturghie, pleacă mai îndreptați decât cum au venit de dimineață – cu dorința de mai bine”, a spus duminică Preasfințitul Părinte Ignatie la Parohia Bădeana.

În cuvânt, Episcopul Hușilor a explicat textul evanghelic duminical despre Pilda vameșului și a fariseului și a vorbit despre atitudinea celor doi față de Dumnezeu.

„Fariseul era un om sincer”, a evidențiat ierarhul, care „se considera pe sine un om rezolvat”. Prin urmare, continuă Preasfinția Sa, se arată faptul că „Dumnezeu nu era pentru el un reper. Singura referință pentru acest fariseu era doar sinele său (persoana sa) și, mai precis, dreptatea sa, faptul că se credea pe sine drept”.

„Această pildă ne învață că adevărata atitudine este cea de milă și de iubire. Vameșul era angajat într-un exercițiu de cunoaștere de sine. Stătea cu capul plecat înspre pieptul său, cerându-I lui Dumnezeu răscumpărare pentru păcatul său – mai mult decât milă, cerea să-i fie răscumpărat păcatul pe care l-a săvârșit”.

Plecând de la exemplul celor doi, Episcopul Ignatie a subliniat faptul că „lui Dumnezeu nu Îi plac oamenii convinși de propria lor perfecțiune; nu Îi plac oamenii care au numai certitudini, care cred că dețin adevărul și doar ei îl posedă”.

De asemenea, adaugă Preasfinția Sa, „nu Îi plac oamenii care se erijează în procurori morali – ori de câte ori cineva greșește, ei se cred mandatați să ridice baltagul cuvântului aspru, care ucide; nu Îi plac oamenii care nu ajung la cunoaștere de sine și caută, prin tot ceea ce fac ei, să transmită că este un privilegiu însăși existența lor, însăși faptele pe care le fac pentru semenii lor sunt un privilegiu. Asemenea oameni nu sunt plăcuți lui Dumnezeu”.

Dumnezeu îi iubește pe cei smeriți

„Este foarte greu să fim smeriți. Nu este imposibil, dar este foarte foarte greu. Este una dintre virtuțile pe care nici în Biserică nu o regăsim de multe ori. Noi ar trebui să fim primii care să ne asumăm smerenia”.

„La urma urmei, pocăința înseamnă să ne angajăm într-o luptă. Suntem biruiți de multe ori de patimi, dar revenim, prin pocăință, prin spovedanie, prin întoarcerea înspre noi înșine, și încercăm să ne redresăm, să înviem. Asemenea oameni sunt iubiți de Dumnezeu”.

Foto credit: Episcopia Hușilor