Joi, 31 iulie, s-au împlinit 39 de ani de la trecere în veșnicie a Patriarhului Iustin Moisescu, cel de-al patrulea Patriarh al României.
Patriarhul Iustin s-a născut în data de 5 martie 1910, în comuna Cândești din județul Argeș.
A urmat studiile la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930), apoi la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934), cu specializări la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Strasbourg (1934-1936) și din nou la Atena (1936-1937), unde și-a obținut doctoratul în 1937 cu teza „Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura”.
A fost profesor de Limba latină la Seminarul „Nifon” din București (1937-1938), de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Varșovia (1938-1939), apoi profesor agregat (1940) și titular (1942) de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava, transferat în 1946 la aceeași catedră la Facultatea de Teologie din București (din 1948 Institut Teologic Universitar).
În 1956, a fost hirotonit preot necăsătorit și ales Arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului (hirotonit arhiereu la 15 martie, intronizat la 18 martie).
În 1957, a devenit Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei (intronizat la 13 ianuarie), păstorind timp de 20 de ani.
Slujirea de Patriarh
În 1977, a fost ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (intronizat în 19 iunie), slujind până la trecerea sa la Domnul, în 31 iulie 1986.
S-a remarcat ca unul dintre cei mai învățați ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, cu studii de prestigiu la Atena și Strasbourg și o carieră academică de excepție în țară și în Polonia.
A promovat dialogul interbisericesc, conducând delegații sinodale la Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia Ortodoxă Română din SUA și Canada (1979), Bisericile Ortodoxe Rusă (1980), Sârbă (1981), Bulgară (1982), Greacă (1984), Biserica Luterană din Suedia (1981), Biserica Reformată din Ungaria (1982) și Consiliul Ecumenic al Bisericilor din Geneva (1981).
Ca Patriarh, a impulsionat activitatea editorială, inițiind colecția „Părinți și scriitori bisericești” (90 de volume) și „Arta creștină în România” (6 volume). A supervizat publicarea unei noi ediții sinodale a „Bibliei” (1982), a „Noului Testament” (1979), manuale pentru învățământul teologic, teze de doctorat, cărți de cult și reviste bisericești.
În 31 iulie 1986, Patriarhul Iustin a trecut la Domnul. Este înmormântat în Catedrala Patriarhală din București.
Biserica Ortodoxă Română a proclamat anul 2019 drept Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu, precum și al traducătorilor de cărți bisericești.
Foto credit: Ziarul Lumina
