Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat importanța familiei pentru umanitate la festivitatea de încheiere a Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși 2026, desfășurată joi la Catedrala Națională.
„Familia conjugală întreagă, formată din bărbat, femeie şi copii, este o binecuvântare şi o binefacere ale lui Dumnezeu pentru Biserică, naţiune şi umanitate”, a spus Preafericirea Sa.
Părintele Patriarh Daniel a atenționat că principala criză a familiei este cea „cauzată de pierderea sensului sacru al vieții umane şi al iubirii smerite şi darnice (generoase). Din acest motiv, este necesară reafirmarea importanţei familiei conjugale şi a legăturii acesteia cu familia eclesială sau comunitatea euharistică, bazată pe comuniunea oamenilor cu Dumnezeu”.
Mesajul integral:
Familia conjugală și familia eclesială sunt icoane ale iubirii Sfintei Treimi și binecuvântări pentru umanitate
În cuvântul pe care l-am adresat la deschiderea Întâlnii Internaționale a Tinerilor Ortodocși – 2026, cu tema „Tinerii, familia și viața în Hristos”, am subliniat faptul că toţi copiii şi tinerii sunt o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru familie, Biserică şi popor.
Acum, la încheierea acestei întruniri ortodoxe internaţionale, dorim să subliniem că familia conjugală întreagă, formată din bărbat, femeie şi copii, este o binecuvântare şi o binefacere ale lui Dumnezeu pentru Biserică, naţiune şi umanitate.
Astăzi, familia conjugală naturală, tradițională, se află în criză, în mutație spre un viitor incert și confuz. Individualismul materialist și orgoliul libertății egoiste împiedică atât afirmarea vieții umane ca existență în comuniune și solidaritate, cât şi afirmarea vocației sfinte a familiei ca mediu al vieţii spirituale şi al mântuirii. Prin mântuire înţelegem unirea omului muritor cu Dumnezeu Cel veşnic viu (cf. Ioan 11, 25).
În societatea contemporană secularizată, criza familiei este în primul rând o criză spirituală cauzată de pierderea sensului sacru al vieții umane şi al iubirii smerite şi darnice (generoase). Din acest motiv, este necesară reafirmarea importanţei familiei conjugale şi a legăturii acesteia cu familia eclesială sau comunitatea euharistică, bazată pe comuniunea oamenilor cu Dumnezeu.
Niciodată familia conjugală nu poate fi redusă la aspectele ei: biologic, juridic, psihologic, sociologic sau cultural, deoarece familia conjugală este mai mult decât toate acestea laolaltă și le transcende, şi anume iubirea din familia conjugală are vocația de a fi în lume icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate şi icoană a iubirii eterne din Sfânta Treime.
În acest sens, copiii născuți în familie și botezați în numele Sfintei Treimi pot deveni, prin credinţă şi viaţă sfântă, viitori cetățeni ai împărăției eterne a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, comemoraţi de Biserică Ortodoxă ca sfinţi în calendar.
Sfânta Scriptură arată că prima familie umană, Adam și Eva, a fost creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu: „să facem om după chipul și după asemănarea Noastră […] și a făcut Dumnezeu om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat” (Facerea 1, 26, 27, 28).
Pluralul misterios „să facem om după chipul și după asemănarea Noastră” (Facerea 1, 26) a fost explicat de către Părinții Bisericii ca fiind o revelație a Sfintei Treimi. „Cuvintele «să facem» sunt folosite ca tu să recunoști pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh” – spune Sfântul Vasile cel Mare[1].
În acest sens, familia conjugală formată din bărbat, femeie şi copii este binecuvântare și icoană a iubirii Preasfintei Treimi. În această familie, părinţii şi copiii trăiesc viaţa lor ca bucurie a iubirii matrimoniale, a paternităţii, a filiaţiei şi a fraternităţii. În familia conjugală creștină rugătoare, copilul începe să simtă şi ce este familia spirituală sfințitoare, adică Biserica, ai cărei membri sunt numiți fii și fiice, frați și surori, părinți și maici duhovnicești în Iisus Hristos, Fiul Tatălui ceresc. De ce? Pentru că Duhul Sfânt, Cel ce veşnic purcede din Tatăl și Se odihnește în Fiul, împărtășește Bisericii lui Hristos harul paternității duhovnicești pastorale (prin Hirotonie) și harul filiației (înfierii) duhovnicești (prin Botez), pentru ca toți creștinii să trăiască în comuniune eclesială ca frați și surori în Hristos Domnul şi să simtă în viaţa lor binecuvântarea Sfintei Treimi oferită de „harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt” (2 Corinteni 13, 13).
Creșterea biologică și spirituală a copilului botezat în numele Sfintei Treimi se realizează în familia conjugală creștină, întemeiată prin Sfânta Taină a Cununiei, în care harul Sfintei Treimi împlinește și sfințește viața mirelui şi a miresei, care se iubesc reciproc, ca dar al lui Dumnezeu unul pentru celălalt, dând naştere la copii, ce vor fi botezaţi şi crescuţi în credinţa în Hristos şi în iubirea Sfintei Treimi.
Sfânta Scriptură descrie legătura lui Dumnezeu cu lumea ca pe o relație nupțială, de intimitate, ca pe o cununie și o familie, atât în Vechiul Testament (cf. Osea 11, 2; 3, 1; 4, 10-15; Ieremia 2, 3; 13, 21-27; Iezechia 16; 23; Isaia 54; 62), cât și în Noul Testament, unde familia conjugală este prezentată ca icoană profetică a iubirii dintre Mirele Hristos și Mireasa Lui – Biserica (cf. Efeseni 5, 21-33).
Legătura dintre familia conjugală şi familia eclesială (comunitatea euharistică) se vede mai ales în faptul că Biserica binecuvintează familia conjugală și o ajută să înainteze spiritual pe calea sfinţeniei şi a mânturii, iar familia conjugală întăreşte şi extinde Biserica, prin copiii care se nasc în familia creștină, sunt botezaţi în Biserică şi participă la viaţa Bisericii şi la misiunea acesteia în lume.
Astfel, familia creștină în care copiii sunt primiți cu bucurie prin naștere sau prin adopție, și crescuți cu dragoste, educați în credinţă și ajutaţi să urmeze o profesie utilă în viață, este binecuvântată de Dumnezeu cu darul mântuirii și al vieții veșnice[2].
Astăzi, într-o societate fragmentată şi secularizată, familia creștină are nevoie de participare intensă la viața liturgică a parohiei, de consiliere şi ajutor, deoarece iubirea şi ajutorul Bisericii pentru familie consolidează mult viaţa creştină a familiei, în deosebi într-o societate marcată de individualism, depresie şi schimbare rapidă. De asemenea, cooperarea familiei cu Biserica şi şcoala în educaţia copiilor, precum şi consolidarea unităţii familiei, prin rugăciune ca izvor de iubire darnică şi prin solidaritate creştină comunitară, devin astăzi priorităţi pastorale pentru toate Bisericile Ortodoxe surori.
Iubiţi tineri,
În încheiere, cu multă bucurie şi apreciere, vă mulţumim pentru prezenţa voastră activă şi frumoasă în aceste zile la Bucureşti! În acelaşi timp, ne rugăm Sfintei Treimi să vă binecuvinteze prezentul şi viitorul vieţii voastre, să fiţi permanent şi pretutindeni apostoli ai comuniunii fraterne panortodoxe şi ambasadori ai prieteniei şi ai bucuriei în lume!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
[1] L’Homme crée à l’image de Dieu, 4; cf. A.G. Hamman, L’Homme – Icône de Dieu…, Éd. Desclée, Paris, 1987, p. 179.
[2] Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul Anului omagial al Sfântului Botez și al Sfintei Cununii în Patriarhia Română, Ed. Basilica, București, 2011.
