O echipă de arheologi coordonată de Universitatea Sapienza din Roma, Italia, a reconstituit peisajul antic din jurul Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Actualul lăcaș de cult este construit peste o parte a unei cariere antice de pe dealul Gareb. După încetarea exploatării pietrei, unele suprafețe au fost amenajate pentru agricultură, iar altele au fost utilizate pentru înmormântări.
Cercetarea a urmărit evoluția zonei de-a lungul mai multor perioade istorice. Rezultatele contribuie la înțelegerea configurației locului înainte de ridicarea lăcașului de cult creștin în secolul al 4-lea.
Au fost identificate urme care indică existența unor parcele delimitate de ziduri joase, în care a fost adus sol pentru cultivare. Analizele au relevat resturi de smochine, struguri și cereale, precum și indicii privind existența viței-de-vie și a măslinilor.
Potrivit echipei de arheologi de la Universitatea Sapienza, proiectul reprezintă „prima investigație arheobotanică realizată la Ierusalim care acoperă o secvență cronologică atât de extinsă, de la perioada mijlocie a Epocii Fierului până în epoca modernă”.
Morminte în zona fostei cariere
Cercetările au scos în evidență și utilizarea funerară a terenului. În stânca expusă după exploatarea pietrei au fost săpate morminte, într-o perioadă în care zona se afla în afara nucleului urban al Ierusalimului.
Această configurație este relevantă în raport cu relatarea Evangheliei după Ioan, care menționează că locul răstignirii și cel al mormântului Domnului Hristos se aflau în apropierea unei grădini.
Descoperirile nu permit identificarea arheologică a mormântului tradițional cu cel al Mântuitorului. Ele arată că elementele de peisaj descrise în textul evanghelic – teren cultivat și morminte săpate în stâncă, într-o zonă aflată în afara orașului – au existat în această parte a Ierusalimului.
Cercetarea continuă sub actuala bazilică
Studiul Universității Sapienza se desfășoară pe o suprafață amplă a Bisericii Sfântului Mormânt. „Până în prezent, a fost investigată aproape jumătate din suprafața Bazilicii”, precizează cercetătorii.
Pe lângă resturile vegetale, echipa a analizat lemnul și cărbunele provenite din sit, precum și polenul, pentru a reconstitui schimbările mediului vegetal și modul în care oamenii au folosit resursele naturale.
„Acest studiu, aflat încă în desfășurare, urmărește să reconstituie evoluția diacronică a peisajului vegetal al Ierusalimului și modul în care resursele vegetale au fost exploatate în diferitele perioade istorice succesive”.
Transformarea radicală a zonei a avut loc în secolul al 4-lea, când Sfântul Împărat Constantin a inițiat construirea Bisericii Sfântului Mormânt. Arherologii au identificat o structură circulară de mari dimensiuni, realizată din marmură, asociată unei faze timpurii a amenajării lăcașului de cult.
Cercetarea a reconstruit istoria locului și a peisajului în care tradiția creștină a păstrat memoria mormântului Mântuitorului Hristos.
