Echinocțiul de toamnă, adică începutul toamnei astronomice, are loc anul acesta în noaptea de 22 spre 23 septembrie, la ora 03:05, anunță Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București.
Denumirea de echinocțiu vine din latinescul aequinoctium, „noapte egală”, pentru că în această perioadă ziua și noaptea au durate aproape egale.
Echinocțiul se produce când Soarele traversează ecuatorul ceresc din emisfera nordică spre cea sudică. Din acest moment, nopțile devin treptat mai lungi, iar zilele mai scurte, până la solstițiul de iarnă.
Același fenomen, altă perspectivă
Specialiștii amintesc că, în Emisfera Sudică a Pământului, același fenomen astronomic reprezintă Echinocțiul de primăvară, iar durata zilelor începe acolo să crească în comparație cu nopțile.
Data echinocțiului de toamnă variază de la an la an, dar nu cu mult: la anul va fi tot în 23 septembrie, dar la ora 09:02, iar în 2028, va avea loc în 22 septembrie, la ora 14:45.
Astrele și marile sărbători din calendarul ortodox
În calendarul ortodox, găsim o serie de sărbători cu dată fixă în preajma unor fenomene astronomice.
În 23 septembrie avem sărbătoarea Zămislirii Sf. Pror. Ioan Botezătorul. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul va fi apoi celebrată în 24 iunie, în preajma solstițiului de vară, când e cea mai lungă zi din an.
La 9 luni distanță (cu aproximație, căci anul acesta solstițiul de vară a fost în 21 iunie), în 24 iunie, este marcată sărbătoarea Zămislirii Înaintemergătorului Domnului. Solstițiul de vară reprezintă cea mai lungă zi din an.
După alte șase luni, așa cum scrie în Sf. Scriptură, este serbată Nașterea Domnului, eveniment din istoria mântuirii care a fost și el cândva citit în stele de cei trei crai de la răsărit, deținători ai cunoașterii din lumea veche.
Nașterea Domnului este sărbătorită în preajma solstițiului de iarnă (21 decembrie), când în Emisfera Nordică a Pământului are loc cea mai lungă noapte din an, moment de la care ziua începe „să crească” în detrimentul întunericului nopții, care se scurtează.
Toate acestea nu înseamnă că stelele – parte a creației – ne guvernează soarta sau momentele cruciale ale istoriei, ci doar că în univers există o armonie la care omul este chemat să contribuie în măsura în care viețuiește după voia Creatorului.
