Sfântul Ioan Botezătorul ne învață să mărturisim adevărul fără ură și să apărăm dreptatea fără a-l disprețui pe cel care a greșit, a subliniat sâmbătă Arhim. Dionisie Constantin, Consilier patriarhal coordonator la Atelierele Patriarhiei Române, în predica rostită la Paraclisul Catedralei Naționale.
De sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, părintele arhimandrit Dionisie Constantin a explicat că mustrarea adresată de Înaintemergătorul Domnului regelui Irod nu urmărea umilirea acestuia, ci îndreptarea și mântuirea lui.
„Sfântul Ioan ne învață să mărturisim adevărul fără ură și să apărăm dreptatea fără a-l disprețui pe omul care a greșit, pentru că însăși mustrarea adresată lui Irod urmărea îndreptarea și mântuirea lui”, a spus Arhim. Dionisie Constantin.
În acest sens, părintele consilier a evidențiat că iubirea față de aproapele nu presupune ignorarea răului, ci preocuparea pentru vindecarea sufletească a celui care a greșit.
„Iubirea adevărată față de om nu poate deveni indiferență față de păcatul care îi rănește sufletul”, a subliniat părintele arhimandrit.
Biserica răspunde la ospăț prin înfrânare
Arhim. Dionisie Constantin a explicat că împrejurările morții Sfântului Ioan Botezătorul oferă cheia pentru înțelegerea postului rânduit de Biserică în această zi.
Potrivit relatării din Evanghelia după Marcu, în palatul lui Irod era ospăț, iar fiica Irodiadei a dansat înaintea regelui și a oaspeților săi. Irod i-a promis că îi va oferi ceea ce va cere, iar aceasta, îndemnată de mama sa, a cerut capul Sfântului Ioan Botezătorul.
Deși s-a întristat, ceea ce arată că glasul conștiinței sale nu dispăruse cu totul, Irod a ales să își respecte promisiunea nesăbuită și a poruncit uciderea Prorocului.
„Biserica răspunde ospățului lui Irod prin înfrânare. Neînfrânarea întunecă mintea și slăbește voința, în timp ce postul îl ajută pe om să-și păstreze trează conștiința”, a explicat părintele arhimandrit.
„Adevărata libertate nu constă în posibilitatea de a împlini orice dorință, ci în puterea de a nu fi stăpâniți de ea.”
Sfântul Ioan a mărturisit adevărul fără teamă
Arhim. Dionisie Constantin a evidențiat că întreaga viață a Sfântului Ioan Botezătorul a fost o mărturie a înfrânării și a dăruirii totale lui Dumnezeu.
Viața în pustie și desprinderea de bogăție și de slava omenească i-au oferit libertatea lăuntrică necesară pentru a spune adevărul fără teamă, inclusiv în fața regelui Irod. Mustrarea adresată acestuia nu urmărea însă umilirea lui, ci îndreptarea lui.
Sfântul Ioan devine astfel un model pentru mărturisirea adevărului fără ură și pentru apărarea dreptății fără dispreț față de omul care a greșit.
„Irod nu i-a putut reduce la tăcere glasul”
Privind numai la sfârșitul pământesc al Sfântului Ioan Botezătorul, s-ar putea crede că Irod a fost cel care a învins. Regele avea puterea; a dat porunca, iar capul Prorocului a fost adus pe tipsie. Istoria arată însă caracterul vremelnic al acestei aparente biruințe, a explicat părintele arhimandrit. „Puterea lui Irod și strălucirea palatului său au trecut, în timp ce glasul Sfântului Ioan continuă, după aproape două mii de ani, să răsune în Biserică.”
„Irod i-a putut tăia capul Sfântului Ioan, dar nu i-a putut reduce la tăcere glasul.”
Adevărul pentru care Sfântul Ioan și-a dat viața nu a murit odată cu el, iar Înaintemergătorul Domnului se înscrie în șirul marilor proroci care au mustrat nedreptatea și au chemat oamenii la întoarcerea către Dumnezeu.
Chemarea definitorie a propovăduirii sale rămâne: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!” (Matei 3: 2).
Un „triptic duhovnicesc” la finalul anului bisericesc
În predica sa, Arhim. Dionisie Constantin a vorbit și despre semnificația celor trei mari sărbători din luna august: Schimbarea la Față a Domnului (6 august), Adormirea Maicii Domnului (15 august) și Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).
Cele trei sărbători alcătuiesc, potrivit părintelui arhimandrit, un „adevărat triptic duhovnicesc”, care îndreaptă gândul credincioșilor spre sfârșitul vieții pământești, Judecata de Apoi și Împărăția lui Dumnezeu.
La Schimbarea la Față, Mântuitorul le descoperă Sfinților Apostoli Petru, Iacov și Ioan slava dumnezeirii Sale, iar lumina Taborului reprezintă totodată o pregustare a slavei Învierii și a celei de-a doua veniri a Domnului.
Adormirea Maicii Domnului vorbește despre trecerea de la viața pământească la cea cerească, în timp ce Sfântul Ioan Botezătorul aduce în prim-plan chemarea la pocăință.
„Taina lui Hristos Cel Preaslăvit, rugăciunea Maicii Domnului și chemarea la pocăință a Sfântului Ioan se întâlnesc la sfârșitul anului bisericesc și ne vorbesc despre taina mântuirii noastre”, a spus Arhim. Dionisie Constantin.
Adevărata înnoire începe dinlăuntrul omului
Arhimandritul Dionisie Constantin a legat mesajul sărbătorii și de apropierea începutului noului an bisericesc, la data de 1 septembrie.
„Este semnificativ că, înaintea acestui nou început, ne întâmpină glasul Sfântului Ioan, amintindu-ne că adevărata înnoire începe dinlăuntrul omului, prin întoarcerea sa la Dumnezeu.”
Pocăința începe prin cercetarea sinceră a propriei vieți și recunoașterea greșelilor și se concretizează în lupta cu slăbiciunile personale, în împăcarea cu aproapele și în înnoirea legăturii cu Dumnezeu prin rugăciune, spovedanie și împlinirea poruncilor.
Arhim. Dionisie Constantin i-a îndemnat, în final, pe credincioși să-i ceară Sfântului Ioan Botezătorul puterea de a birui ispitele și de a urma calea pocăinței, dobândind „înfrânarea care ne face liberi, conștiința care ne păstrează aproape de Dumnezeu și statornicia de a rămâne în adevăr”.
„Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!” este îndemnul Sfântului Ioan pe care părintele arhimandrit le-a reamintit credincioșilor să îl păstreze în inimă, pentru ca Înaintemergătorul Domnului să le fie „povățuitor spre pocăință și sprijin în mărturisirea adevărului”.
Foto credit: Paraclisul Catedralei Naționale / Alexandru Cojocar
