Ziua Satului Românesc a fost instituită de Parlament în 2020, la un an după ce Biserica Ortodoxă Română a dedicat acestei teme Anul Omagial 2019. Este marcată în ultima duminică din septembrie.
„Trebuie nu doar să privim nostalgic și mioritic la satul de odinioară, ci să vedem și drama satului românesc de astăzi”, a atras atenția în repetate rânduri Patriarhul României.
Astfel, Ziua Satului Românesc devine o chemare nu doar la conservarea unei realități de muzeu, ci și la redescoperirea acesteia ca mod de viață simplu, aproape de natură și în rânduiala strămoșilor.
Din păcate, depopularea satelor românești este greu de reparat, dar poate că nu imposibil: „Criza spirituală și materială care afectează satele românești în zilele noastre cere de la noi, toți, mai multă implicare”, spunea Patriarhul României la Simpozionul Național de Teologie 2019 organizat de Patriarhia Română.
„Satele au nevoie de primari harnici, de învățători de vocație, de preoți duhovnicești și milostivi, dar și de săteni sănătoși și bucuroși să cultive pământul.”
Eveniment la Muzeul Satului
La Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, Ziua Satului Românesc este marcată, în perioada 26-27 septembrie 2026, în cadrul Târgului Pâinii.
Tema este aleasă pentru puterea simbolică a pâinii în folclor și religie: în diverse forme, ea însoțește marile evenimente din viața omului, de la naștere la trecerea din această viață și este element central al ritualului religios – „darul suprem făcut de Dumnezeu omului, prin care se săvârșește unirea cu Iisus Hristos în Taina Euharistiei”, transmit reprezentanții instituției.
Satul vorbește despre istoria profundă a țării
„Satul românesc este cheia înțelegerii noastre ca români în marele cor al națiunilor europene, este locul în care trecutul se întâlnește cu prezentul pentru a pregăti viitorul. Satul vorbește despre istoria profundă a țării”, declară conf. univ. dr. Paula Popoiu, director general al Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, într-un comunicat de pe pagina instituției.
„El nu vorbește prin evenimente glorioase, nu reține date istorice de anvergură, eroii satelor sunt anonimi, cel mai adesea; satul vorbește însă prin viața de zi cu zi a locuitorului, condiționat încă de fertilitatea pământului, de ploi și soare, de recoltele culese la finele anotimpurilor, care se scurg cu ritmicitate după ceasul cosmic al universului, nu după cel grăbit al omului modern.”
Vezi și:
