Duminică se împlinesc 160 de ani de la nașterea lui George Coșbuc, poet, traducător și membru titular al Academiei Române, a cărui operă a valorificat universul satului românesc, tradițiile și sensibilitatea oamenilor de la țară.
S-a născut în ziua de 20 septembrie 1866, în localitatea Hordou, astăzi comuna Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud, fiind al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei.
Casa în care poetul și-a petrecut copilăria, construită de tatăl său după anul 1840, găzduiește în prezent Casa Memorială „George Coșbuc”. În acest spațiu și-a format primele repere culturale și a intrat în contact cu lumea satului și cu folclorul românesc, care aveau să devină surse importante ale creației sale.
A învățat să citească de la aproximativ cinci ani, iar studiile le-a urmat la Hordou, Telciu și Năsăud. În perioada liceului a început să scrie și să traducă, devenind membru și apoi președinte al Societății de lectură „Virtus Romana Rediviva”.
De la „Tribuna” la consacrarea literară
Debutul său literar este legat de revista „Tribuna” din Sibiu, unde, la îndemnul lui Ioan Slavici, a început să publice începând din 1884 și al cărei redactor a devenit în 1887.
În paginile publicației au apărut unele dintre poeziile care aveau să-l consacre, între care „Nunta Zamfirei”, „Mânioasă” și „Numai una”.
Stabilit la București în 1889, Coșbuc și-a continuat activitatea literară și publicistică, colaborând cu numeroase reviste ale epocii.
Printre cele mai cunoscute creații ale sale se numără „Iarna pe uliță”, „Mama”, „Trei, Doamne, și toți trei”, „El-Zorab”, „Pașa Hassan” și „La oglindă”.
Poet, traducător și promotor al culturii rurale
Activitatea lui George Coșbuc nu s-a limitat la poezie. A fost implicat în proiecte editoriale și culturale și a acordat o atenție deosebită educației în mediul rural. În cadrul activității desfășurate la Casa Școalelor, a contribuit la dezvoltarea bibliotecilor sătești, la selecționarea de cărți și la organizarea unor conferințe destinate comunităților rurale.
Poetul a fost preocupat și de valorificarea creației populare, publicând studii precum „Elementele literaturii poporale”, „Legendele mănăstirilor noastre”, „Ghicitorile poporale” și „Baladele poporale”.
În același timp, poetul s-a remarcat ca traducător al unor opere fundamentale ale literaturii universale, între care „Odiseea” lui Homer, „Eneida” lui Vergiliu și „Divina Comedie” a lui Dante.
Opera sa a fost reunită în volume precum „Balade și idile” (1893), „Fire de tort” (1896), „Povestea unei coroane de oțel” (1899) și „Cântece de vitejie” (1904), în care se regăsesc teme inspirate din viața rurală, istoria națională și tradiția populară.
George Coșbuc a devenit membru corespondent al Academiei Române la 1 aprilie 1900, iar în 1916 a fost ales membru titular al prestigioasei instituții. A trecut la Domnul la București, în 9 mai 1918, la vârsta de 51 de ani, lăsând literaturii române o operă în care satul, tradițiile și memoria colectivă au dobândit o expresie poetică durabilă.
Foto credit: Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud
