Municipiul București sărbătorește 567 de ani de la prima atestare documentară, consemnată într-un hrisov emis de domnitorul Vlad Țepeș în 20 septembrie 1459.
De la cetatea de pe malul Dâmboviței menționată în documentele medievale ale domnitorului, orașul a devenit, în mai puțin de patru secole, capitala României.
De la cetatea Dâmboviței la București
Originile așezării sunt legate de o curte fortificată aflată pe malul Dâmboviței, cunoscută în izvoare drept „cetatea Dâmboviței”, și de satul București, aflat în apropierea acesteia.
Dezvoltarea localității a fost favorizată și de poziționarea sa la întâlnirea unor importante drumuri comerciale care legau zona de Giurgiu, Târgoviște, Slatina și alte centre ale Țării Românești.
În timpul lui Vlad Țepeș, așezarea a fost extinsă și consolidată curtea fortificată, iar domnitorul a folosit Bucureștiul ca reședință în anumite perioade. Documentul din 20 septembrie 1459 este însă cel care oferă prima mențiune scrisă explicită a numelui orașului.
Hrisovul, redactat în limba slavonă, întărea proprietatea unor mici feudali și preciza că actul fusese emis „în cetatea București”.
Orașul devine capitală
În secolele următoare, Bucureștiul s-a dezvoltat ca centru comercial și meșteșugăresc. Curtea domnească a reprezentat nucleul în jurul căruia s-a conturat orașul, în timp ce Ulița Mare, actuala stradă Lipscani, a devenit una dintre principalele artere comerciale.
În 1659, în timpul domniei lui Gheorghe Ghica, Bucureștiul a devenit capitala Țării Românești. Statutul nu a fost însă menținut fără întrerupere de toți domnii următori, alternanța cu Târgoviște fiind influențată și de raporturile politice dintre Țara Românească, Imperiul Otoman și spațiul creștin.
Orașul a continuat să se dezvolte, iar între secolele 16-18 au fost ridicate sau întemeiate importante instituții. Biserica Domnească de la Curtea Veche, construită în timpul lui Mircea Ciobanul, este considerată cea mai veche clădire de cult păstrată în București. În 1694 a fost înființată Academia Domnească, iar în 1704 Spitalul Colțea.
Capitala României
Transformarea Bucureștiului într-un important centru politic și economic a continuat în secolele 18-19. Dezvoltarea comerțului, a meșteșugurilor și, ulterior, a industriei a fost însoțită de apariția unor instituții moderne și de extinderea infrastructurii urbane.
Un moment decisiv a fost proclamarea independenței de stat în 1877, după care Bucureștiul a devenit capitala României și a cunoscut o dezvoltare economico-socială accentuată.
În aceeași perioadă au fost inaugurate primele linii de cale ferată, au apărut noi instituții financiare și comerciale, iar orașul a beneficiat de modernizarea iluminatului și a transportului public.
În perioada interbelică, Bucureștiul a devenit principalul centru industrial, comercial și financiar al României. După schimbările profunde provocate de perioada comunistă și apoi de evenimentele din decembrie 1989, Capitala a intrat într-o nouă etapă de transformare economică și urbană.
În prezent, Bucureștiul este principalul centru politico-administrativ al României, concentrând instituțiile centrale ale statului, importante instituții culturale și de învățământ, precum și numeroase centre economice și financiare.
Foto credit: Primăria Municipiului București
