Cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la înființarea Mitropoliei Germaniei, Europei Centrale și de Nord, Înaltpreasfințitul Părinte Serafim a oferit un interviu pentru Revista „Deisis”, în care a vorbit despre greutățile pastorației în diaspora.
Întrebat fiind despre jertfa preoților din diaspora, Înaltpreasfinția Sa a spus că „misiunea în diaspora este, cu adevărat, o misiune apostolică”.
„Ca și apostolii, noi toți slujitorii mitropoliei am pornit la misiune «fără toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani» (Luca 9, 3). La început, mitropolia n-a avut o biserică proprie sau un sediu episcopal, după cum nici parohiile nu aveau biserica lor sau case parohiale. Și nici salarii! Dar acest lucru s-a dovedit a fi o mare binecuvântare”.
„Căci atunci când n-ai nimic, ai totul! Dumnezeu mișcă inima credincioșilor ca să-ți vină în ajutor, fie pentru plătirea chiriei bisericii, fie pentru înzestrarea ei cu obiectele de cult necesare sau chiar pentru a zidi sau cumpăra o biserică. De asemenea, ne-au venit în ajutor și frații noștri catolici și evanghelici”.
De asemenea, Înaltpreasfințitul Părinte Serafim a amintit și de circumstanțele istorice în care Mitropolia Germaniei a fost înființată, imediat după căderea regimului comunist.
La vremea aceea, povestește Înaltpreasfinția Sa, vestea că a primit misiunea de a păstori comunitățile românești ale Germaniei, Europei Centrale și de Nord cu destul de multă îndoială.
„Am primit această alegere cu oarecare mâhnire sufletească pentru că trebuia să mă despart de Sibiul meu drag, unde am făcut teologia și unde am fost hirotonit preot și arhiereu. Dar m-am gândit că este voia lui Dumnezeu care m-a trimis la Paris pentru ca să cunosc Occidentul cu realitățile lui spirituale și să fiu de folos românilor stabiliți aici”.
Rodul rugăciunii
„Nici un lucru bun nu se face fără osteneală, fără jertfă. Cu atât mai mult lucrul lui Dumnezeu, când te angajezi, dezinteresat, în slujirea Lui și a oamenilor”, a subliniat Înaltpreasfinția Sa.
În același timp, ierarhul a subliniat care este esența profundă a slujirii autentice și a devotamentului față de Biserica lui Hristos.
„Tot prin rugăciune am putut răbda criticile și judecățile din partea unora care n-au înțeles sinceritatea cu care ne-am angajat, eu și o mână de preoți, la o lucrare atât de sfântă, ca să adunăm „oile cele pierdute” în staulul Bisericii în care au primit Botezul”.
Dar nu numai să răbdăm, ci să și iertăm și să iubim. Căci numai prin iertare și iubire îi câștigăm pe oameni pentru Dumnezeu. Aș putea zice, cu toată smerenia, că mitropolia noastră s-a zidit pe jertfa rugăciunii, a iertării și a iubirii, toate daruri ale lui Dumnezeu pentru noi, nevrednicii!”.
„Mă gândeam să abandonez”
Totodată, ierarhul a amintit și de momentele de încercare prin care a trecut în decursul celor trei decenii și care au fost de cele mai multe ori de natură sufletească.
Potrivit Părintelui Mitropolit, dificultățile au apărut „mai cu seamă în anii de început ai mitropoliei, când unii români, refugiați politic, crezând că sunt agent al Securității, trimis ca să distrug exilul românesc, s-au luptat pe toate căile să-i descurajeze pe credincioși să se apropie de parohiile noastre”.
„Într-un moment de mare cumpănă, mă gândeam chiar să abandonez misiunea și să mă retrag într-o mănăstire. Însă duhovnicul mi-a zis: «Dacă Hristos cobora de pe Cruce, ar mai fi mântuit lumea?» După ispitele «din afară», au început ispitele «dinăuntru», adică din interiorul mitropoliei, prin criticile sau neascultarea unora sau altora”.
În interviul acordat, Înaltpreasfinția Sa vorbește și despre alte subiecte referitoare la parcursul și evoluția Mitropoliei în ultimii 30 de ani, dar și despre copilăria și intrarea sa în monahism.
Foto credit: Ziarul Lumina





