Minunile Sfântului Dimitrie cel Nou

Prezența Sfântului Dimitrie cel Nou în centrul orașului București vorbește lumii de astăzi despre harul și binecuvântarea pe care Dumnezeu le dăruiește celor ce se roagă cu credință Lui. Mijlocirile făcute de sfinți pentru oamenii care le cer ajutorul aduc alinare sufletelor și trupurilor. Multe fapte minunate s-au petrecut și la racla moaștelor Cuviosului Dimitrie cel Nou. Câteva dintre ele ne-au fost povestite de mai mulți părinți, slujitori la Catedrala patriarhală, care adăpostește, de mai bine de 200 de ani, trupul nestricăcios al smeritului păstor din Basarabi.

Părintele Daniel Pantazi, mai întâi cântăreț, începând cu anul 1973, iar mai apoi slujitor al Catedralei patriarhale din 1985, ne-a mărturisit: „Mi s-a întâmplat să aud de la cineva despre ajutorul deosebit primit de la Sfântul Dimitrie cel Nou. Omul cu pricina avea meseria de horticultor, fiind și un foarte bun cântăreț bisericesc. Biserica unde mergea și unde l-am întâlnit era situată lângă Poșta Mare. Îl chema Dumitru și venise în București din Constanța. Când a ajuns în Capitală, a început să muncească și s-a căsătorit aici. Fata pe care o luase era una cu înclinații mai lumești. Văzând că nu se potrivesc, au hotărât să se despartă. Ușor de zis. Dacă divorța, băiatul rămânea fără casă, pentru că locuiau în apartamentul fetei. Văzându-l abătut, lumea din biserica unde cânta îl întreba: «Domnuâ Dumitru, de ce sunteți așa întristat?» El le răspundea: «Am niște necazuri acasă. Acum sunt pus în situația de a nu avea unde să locuiesc. Nu am unde mă duce».

Dumitru a început să meargă des la Catedrală pentru a se închina la moaștele Cuviosului. Trecând mai multe zile, într-o noapte i s-a arătat Sfântul în camera unde se odihnea. Omul l-a recunoscut. Avea chipul asemenea cu cel zugrăvit în fresca de la raclă. Nu i-a spus nimic, doar a înclinat puțin capul, după care a dispărut. A doua zi, ieșind din biserică, Dumitru a plecat din nou îngândurat. Mergea fără nici o destinație. Din urmă, a fost ajuns de o bătrână. L-a întrebat: «De ce ești mereu lipsit de bucurie?» «Nu am unde să mă duc. Soția mă gonește de acasă, nu am unde locui». «Dacă cauți gazdă, eu am două camere. Vino și vezi». Dumitru a plecat la bătrânică și a rămas la ea. S-a căsătorit cu nepoata acesteia și viața lui a reintrat pe făgașul normal. Pentru priceperea lui în aranjamentele florale, Dumitru a ajuns să fie cunoscut chiar de Ceaușescu, care i-a dat sarcina să se ocupe de cele mai importante grădini publice din București. Ba i l-a recomandat și președintelui Iugoslaviei, Tito, care l-a primit la Belgrad pentru a înfrumuseța grădinile din capitala sârbă. Dumitru are acum 80 de ani.”

Omul care a plecat fără cârje de la moaștele Cuviosului Dimitrie

Părintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhală din anul 1989, povestește despre faptele minunate petrecute în viața creștinilor care s-au rugat la moaștele Sfântului: „În 1989, în urma slujbei Sfântului Maslu, un credincios pe care eu l-am văzut de mai multe ori participând la această Sfântă Taină și la celelalte slujbe ale Bisericii rămânea întotdeauna ultimul de se închina. Și, într-una din zile, la fel procedând, a urcat la racla sfintelor moaște (dar de ce rămânea ultimul să se închine? – pentru că umbla cu cârje), și-a așezat cârjele, ca de obicei, ca să și le poată lua după rugăciune, după îngenuncherea pe care o putea face el acolo în felul lui, și minunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborât treptele, n-a realizat pe moment că el de fapt își uitase cârjele și de-abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei și-a dat seama de miracolul, de minunea întâmplată. S-a întors înapoi plângând și mulțumind cu lacrimi în ochi lui Dumnezeu și Sfântului Dimitrie, povestindu-i preotului de pe vremea aceea – era un arhimandrit deosebit, un preot evlavios, iubit de credincioși, părintele Grichentie, care s-a retras după Revoluție, la pensie, la Mănăstirea Secu – și dânsul a rămas foarte impresionat, deși mai văzuse și alte minuni petrecute la racla Cuviosului Dimitrie cel Nou.”

„Dacă nu te-aș fi văzut cu ochii mei și nu te-aș fi consultat, nu te-aș fi crezut”

„O altă faptă minunată, își amintește pr. Iustin Bulimar, este cea întâmplată unei doctorițe de la Spitalul de Oncologie din Fundeni, care era fiică duhovnicească a unui părinte de la Catedrală, acum superiorul Așezămintelor Românești de la Ierusalim, părintele Ieronim Crețu. Femeia a venit spunând că nu se simte bine și că, în urma unui examen făcut de colegii ei de la același spital, era suspectă de cancer ovarian. Bineînțeles că în urma consultării, fiind depistată pozitiv, primul drum pe care l-a făcut după rezultatul biopsiei, înainte de actul chirurgical, a fost la moaștele Sfântului Dimitrie. Acest caz s-a petrecut sub ochii mei, știam deci despre ce este vorba, și cu emoție așteptam toți rezultatul – să vedem dacă e cancer sau nu. Primul drum pe care l-a făcut a fost acela de la Spitalul Fundeni la Catedrala patriarhală. Disperată, într-un fel, dar având în suflet o credință nemărginită, s-a rugat, a venit zile la rând, a urmat un program de cobaltoterapie, în urma căruia a mers la aceeași comisie care a investigat-o prima dată și un mare medic, profesorul Pavel, care era pe vremea aceea șeful Clinicii de Oncologie de la Fundeni i-a spus: «Dacă nu te-aș fi văzut înainte de tratament și nu te-aș fi consultat eu cu ochii mei, și ai fi venit acum să-mi spui că ai fost bolnavă, ți-aș fi spus că ești nebună». Deci, Sfântul Dimitrie, la fel, a făcut minune și a vindecat-o, iar dânsa și astăzi e o mărturie vie, lucrează în continuare și vindecă, la rândul ei, persoane bolnave de cancer.

Și cred că sunt și alte multe minuni pe care Sfântul Dimitrie le-a săvârșit celor ce s-au rugat cu credință la racla lui de-a lungul timpului. Eu v-am spus doar două pentru că la acestea am fost martor ocular.”

Pelerinajul, marea minune a Sfântului Dimitrie cel Nou

Părintele protosinghel Arsenie Muscalu, fost slujitor și duhovnic la Catedrala patriarhală ne-a spus: „Pe lângă vindecarea sufletului și a trupului, dobândirea liniștii și a împăcării, primirea de ajutor în lipsuri și nevoi, Sfântul Dimitrie cel Nou săvârșește an de an o minune pe care o trecem cu vederea de multe ori și anume aceea că la ziua lui de prăznuire reușește să adune atâția oameni care, mai ales în lumea agitată și grăbită de astăzi, găsesc cu cale să lase deoparte toate grijile și preocupările venind să-i aducă cinstire, stând ore întregi, de multe ori pe vreme rea, cu frig sau ploaie, rămânând chiar peste noapte ca să sărute sfintele moaște, primind în schimb ajutorul Cuviosului.”

„Roagă-te lui Dumnezeu și Sfântului Dimitrie și n-o să rămâi fără răspuns!”

Despre minunile Sfântului Dimitrie am aflat și de la părintele Antim David, mare eclesiarh la Catedrala patriarhală.

„Multe dintre minunile Sfântului Dimitrie, care se săvârșesc permanent la racla sfintelor sale moaște, sunt cunoscute numai de cei asupra cărora s-au produs și de Hristos Domnul. Foarte puține sunt cuprinse în Viețile Sfinților. Eu însumi am fost martor la câteva minuni pe care Sfântul Dimitrie le-a săvârșit aici, în Catedrala patriarhală.

Aș dori să scot în evidență una care pe mine m-a marcat foarte mult.

Aveam aici, la Catedrala patriarhală, o creștină, una dintre cele mai fidele, care venea zilnic și se închina la sfintele moaște. Avea o mare suferință, vorbea foarte rău, stâlcit. Venea și se spovedea de multe ori la mine. Ar fi trebuit să golesc biserica de lume, căci vorbea foarte tare. De aceea, preferam să o spovedesc într-un loc separat, fără a înțelege mare lucru din spovedania sinceră pe care această persoană o făcea înaintea lui Dumnezeu. Aveam totdeauna grijă să îi spun: «Roagă-te lui Dumnezeu și Sfântului Dimitrie și n-o să rămâi fără răspuns!». Acestea erau cuvintele pe care i le strecuram în suflet totdeauna.”

„Părinte, eu vorbesc!”

„Într-o zi de vară, în urmă cu câțiva ani, era puțină lume în catedrală și o văd pe Stela (așa o cheamă) cum se așează la moaștele Sfântului Dimitrie. A stat, cred, un ceas rugându-se Sfântului. Și s-a ridicat, venind cu bucurie mare în suflet. Atâta mi-a spus: «Părinte, eu vorbesc!». Și din acea zi sora Stela vorbește, o auzim cu toții cum se exprimă clar, datorită Sfântului Dimitrie, după ce, mai înainte, nu putea să lege două vorbe”.

Stela are în jur de 50 de ani. Este căsătorită și are două fete. „Avea o viață mai dificilă cu soțul ei. Era o ființă foarte chinuită. După aceea aveam să aflu, din ceea ce mi-a relatat această creștină, că, de fapt, neputința aceasta îi venise din multele bătăi pe care le primise de la soțul ei”, a mai adăugat eclesiarhul Catedralei.

„Vreau să mă duc la Sfântul Dimitrie, căci el m-a făcut sănătoasă!”

„Într-o altă zi, dimineața, își mai amintește părintele Antim, înainte de începerea Sfintei și dumnezeieștii Liturghii, a venit la mine un creștin a cărui soție era în comă la spital. Aveau 5 copilași, 3 dintre ei erau cu el. M-a marcat suferința și lacrimile lor. Verdictul medicului era: «Nu mai am ce să-i fac. Luați-o acasă!». Le-am spus să se roage Sfântului Dimitrie. S-au rugat cu toții, iar Sfântul i-a mai liniștit. S-au întors la spital cu inima împăcată. Acolo, chiar pe holul din fața salonului unde era internată soția, au găsit o hărmălaie de nedescris. Bolnava, fiind conectată la aparate, ca orice om în comă, își revenise datorită Sfântului Dimitrie și își scosese toate tuburile. Striga pe holul spitalului, ținută fiind de asistente și medici: «Vreau să mă duc la Sfântul Dimitrie, căci el m-a făcut sănătoasă!». Era o zarvă nemaipomenită, avea să îmi spună soțul mai târziu. La patul ei se prezentase cineva, în vedenie, care i-a spus: «Scoală și du-te acasă la copii și la soț!». Era Sfântul Dimitrie cel Nou, de aceea striga în gura mare că vrea să meargă să îi mulțumească. N-au avut ce să-i facă. Au venit la Sfântul Dimitrie, parcă și acum văd, cu cei 5 copilași, cu soțul, în hohote de plâns, mulțumindu-i Sfântului pentru miraculoasa vindecare. După aceea, s-au întors la medici să confirme minunea negrăită pe care Sfântul Dimitrie a făcut-o”, ne-a spus părintele Antim o altă minune a Sfântului Dimitrie, pe care a văzut-o cu ochii săi.

„Părinte, eu vreau să mă spovedesc”

„Multe sunt minunile Sfântului Dimitrie, dar mai importantă decât vindecarea trupească este lucrarea tainică pe care Sfântul Dimitrie o săvârșește în sufletul omului, faptul că foarte mulți credincioși vin și îngenunchează la sfintele sale moaște și se ridică senini, luminați, îndreptați, pocăiți și iertați prin rugăciunea și binecuvântarea sfântului. Aceasta cred că este cea mai mare vindecare pe care Sfântul Dimitrie o săvârșește. De altfel, vezi un om care n-a călcat în fața altarului de multă vreme, care se ridică din fața raclei și spune: «Părinte, eu vreau să mă spovedesc» sau «Părinte, am făcut cutare păcat». «Dar cine v-a îndemnat?», îi întreb. «Părinte, nu știu ce se întâmplă cu mine, dar când m-am pus la moaștele Sfântului Dimitrie, am simțit că trebuie să mărturisesc păcatul acesta pe care îl tăinuiesc de ani și ani de zile». Cea mai mare lucrare pe care Sfântul Dimitrie cel Nou o săvârșește asta este, aici în mijlocul acestui oraș atât de zgomotos și preocupat de cele materiale. De foarte multe ori, noi, creștinii, căutăm să vindecăm trupul, să ne vindecăm de cancer, de boli, dar uităm adesea de lucrarea tainică, harică, pe care Dumnezeu o săvârșește prin aceste minuni ale sfinților în viața noastră. Și mai mult decât atât, este importantă îndreptarea. Nu poți să rămâi cum ai fost, după ce te-ai închinat la moaștele unui sfânt”, a conchis părintele Antim David, mare eclesiarh al Catedralei patriarhale.

„Antihristul” pocăit

Părintele protosinghel Dimitrie Irimia, slujitor al Catedralei patriarhale, dă și el mărturie despre vindecările de boli săvârșite prin mila Sfântului Dimitrie cel Nou: „De obicei, în Biserica Ortodoxă, noi nu contorizăm cazuri de minuni, pentru că așa Mântuitorul a spus: «Fericit ești, Toma, că ai văzut și ai crezut, dar mai fericiți sunt cei care n-au văzut și au crezut». Deci, pe acest principiu ne orientăm și noi în Biserica Ortodoxă și, așa cum am spus, nu căutăm să scoatem în evidență aceste minuni, pentru că foarte ușor s-ar putea cădea în acest extremism, adică să se creeze la Catedrală un fel de «fenomen Maglavit».

Minunea se produce în sufletul omului, nu trebuie ca, după ce s-a produs minunea, omul să fie interesat, adică accentul se pune pe credință, pe relația omului cu Dumnezeu, așa cum avem și exemplul Sfântului Dimitrie care s-a rugat și a fost atât de discret toată viața, încât cei din timpul său n-au știut că el este un sfânt. De unde vine discreția aceasta? – din faptul că el a înțeles că rugăciunea îl face pe om să aibă o relație personală cu Dumnezeu, îl face pe om nu numai să practice rugăciunea, ci să o trăiască și să trăiască în și pentru Dumnezeu. Vă voi povesti și eu două cazuri pe care le consider minuni ale Sfântului Dimitrie.

Unul, petrecut în anul 2004 – a venit la mine cineva în jur de 30-35 de ani și mi-a spus că dorește să i se facă special, numai dânsului, dezlegări, pentru că are păcate foarte grave. Sigur, am întrebat despre ce păcate este vorba. Mi-a spus că în timpul regimului comunist a scris o carte care avea subiect anticreștin, împotriva lui Hristos.

Când a ajuns la mine, omul era bolnav, avea o semiparalizie. I-am spus să scrie de-acum și să îndrepte ce a făcut rău, tot prin scris. Sigur că i-a fost foarte greu, adică nu mai avea aceleași pârghii pe care le avusese înainte. Cert este că el a venit tot timpul la Catedrală, a venit în special la moaștele Sfântului Dimitrie, s-a rugat și, după multă vreme, a ajuns să se îndrepte. El era adus cu mașina, altfel nu se putea deplasa; era în cărucior, paralizat. Numai că, după câțiva ani, și-a revenit și el însuși a mărturisit că, deși doctorii nu i-au dat nici cea mai mică șansă de vindecare, credința în ajutorul Sfântului Dimitrie l-a făcut sănătos.”

„Eu numai cu o mână am zgâriat, dar îmi curge sânge din amândouă”

„Un alt caz care m-a impresionat, își amintește părintele Dimitrie Irimia, a fost acela al unei doamne ce avea în jur de 40 de ani care, efectiv, a fost revoltată asupra celor din familia ei pentru că veneau și stăteau la Sfântul Dimitrie foarte multe ore în șir, în ploaie, în frig. De aceea, a venit cu gând vrăjmaș la racla Cuviosului Dimitrie. Ea nu concepea, nu putea înțelege, și a venit cu acest gând de răzbunare împotriva Sfântului și cu o mână a zgâriat cu unghiile moaștele Sfântului Dimitrie în locul unde ele sunt descoperite spre a fi sărutate de credincioși. Când a venit la mine, mi-a spus, ascunzând fapta sa: «Părinte, am fost la toți doctorii; am o boală foarte rară – îmi curge sânge din buricele degetelor». I-am făcut dezlegări, apoi s-a mai liniștit; era foarte agitată. I-am explicat că trebuie să se spovedească, să țină post, și atunci mi-a spus: «Eu numai cu o mână am zgâriat acolo, dar îmi curge sânge din amândouă mâinile». Apoi, a venit cineva din familie și mi-a spus că s-a vindecat. De atunci nu am mai văzut-o, dar acest caz a fost unul deosebit din câte am văzut și auzit.” (Reportaj publicat în „Ziarul Lumina” din 26 octombrie 2008)

Comentarii Facebook


Știri recente

Biserica Icoanei a fost sfințită | FOTO

Biserica Icoanei a fost resfințită duminică, 22 mai 2022, după ample lucrări de restaurare. Slujba de târnosire și Sfânta Liturghie au fost oficiate de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal. La finalul slujbei, Preafericitul…