Preasfințitul Părinte Iachint de Pacific, Arhiereu vicar al Episcopiei Australiei și Noii Zeelande, a subliniat că Hristos poate deveni fie „piatră de poticnire”, fie „temelie tare” a vieții noastre, în funcție de felul în care primim și împlinim cuvântul lui Dumnezeu.
Preasfinția Sa a oficiat Sfânta Liturghie duminică, la Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” – Reședința Episcopală din Melbourne, Australia.
Ierarhul a vorbit despre responsabilitatea creștinului de a împlini voia Domnului și de a aduce roadele credinței, evidențiind răbdarea și dragostea lui Dumnezeu.
Piatra din temelie
Preasfinția Sa a explicat cuvintele Mântuitorului din Evanghelia Duminicii a 13-a după Rusalii: „Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel peste care va cădea ea, îl va zdrobi”.
„Hristos este ca o piatră și în zilele noastre: atunci când ne poticnim de cuvântul Evangheliei, când mesajul Bisericii devine incomod, când Hristos ne critică. Ne împiedicăm de El pentru că suntem obișnuiți cu un drum de pe care Domnul vrea, la o vreme, să ne abată. Cuvântul lui Dumnezeu apare în conștiința noastră ca o piatră de care ne lovim”.
Arhiereul vicar Iachint de Pacific a subliniat că omul care face voia lui Dumnezeu, Îl simte ca o piatră de temelie pentru calea sa.
„Dacă nu suntem cu Dumnezeu, piatra aceea devine obstacol, dar dacă purtăm cuvântul Lui în inimă și dacă mergem pe calea mântuirii, atunci o vom privi ca pe o temelie tare pe care ne clădim viața, pe care ne ducem existența și încercăm să zidim în suflet Împărăția lui Dumnezeu, dragostea pe care El ne-o oferă cu atâta răbdare”, a adăugat ierarhul.
„Ferice de cei care reușesc să-L vadă pe Hristos ca temelie tare și ca direcție în viața lor. Pentru că nu există clipă în care să nu ne putem raporta la Dumnezeu și să nu aflăm răspunsuri”.
Răbdarea lui Dumnezeu
Preasfințitul Părinte Iachint de Pacific a evidențiat răbdarea lui Dumnezeu, care oferă șanse nenumărate omului de a reveni către El.
„De câte ori nu are Domnul răbdare și cu noi, îngăduindu-ne o dată, de două ori, de trei ori, până acolo încât nici nu mai știm numărul șanselor de îndreptare pe care ni le dă”.
„Iar acestea, sper eu, să nu le socotim, ca lucrătorii cei răi, eșecuri și prilejuri ratate de mântuire, ci să le privim cu o tresărire de inimă și cu o trezire a conștiinței, lucrând de astăzi, bine, în via Domnului”, a îndemnat Preasfinția Sa.
Foto credit: Episcopia Australiei și Noii Zeelande
