La Catedrala Patriarhală din București a fost oficiată miercuri, 5 martie 2014, a treia parte din Slujba Canonului cel Mare, în cadrul Slujbei Pavecerniței cele Mari. În a treia zi a Postului Mare Slujba Canonului Sf. Andrei Criteanul a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în prezența a sute de credincioși.
Să te pocăiești înseamnă să renunți la păcat și să nu îl repeți a evidențiat în cuvântul său Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul. Mai înseamnă să te unești cu Hristos, iar pentru aceasta sunt necesare lacrimile de pocăință la care face referire Canonul Sfântului Andrei Criteanul, a adăugat Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor: „Lacrimile despre care vorbește și Canonul Sfântului Andrei Criteanul din seara aceasta se fac baie a botezului. Aceste lacrimi ale pocăinței, lacrimile sufletului nostru, aceste lacrimi nevăzute, căința din sufletul nostru; căință care trebuie să semene cu căința pe care a avut-o regele Manase care este un alt exemplu mare de pocăință pe care ni-l oferă Canonul cel Mare și aceste cuvinte care se repetă la fiecare stih al canonului Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă! trebuie să întărească sufletul nostru, trebuie să ne dea putere să recunoaștem greșelile noastre, să ne pocăim pentru ele, să le mărturisim, să ne curățim de ele și mai ales să ne zidim viața noastră prin aceste exemple de pocăință care pot să schimbe viața și sufletul nostru.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de către Corul Facultății de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București, dar și de grupul psaltic TRONOS al Catedralei Patriarhale.
Canonul cel Mare prezintă istoria mântuirii neamului omenesc, de la căderea în păcat a protopărinților, Adam și Eva, și până la Pătimirile și Învierea Domnului. Sfântul Andrei Criteanul subliniază, în Canonul său, necesitatea pocăinței, fără de care nu poate exista restaurare și, respectiv, îndumnezeire. În acest sens, autorul a făcut o centralizare a faptelor biblice – vechi și nou-testamentare -, toate rememorate cu profundă durere și străpungere a inimii. Fiecare faptă la care s-a făcut părtaș omul: crearea, neascultarea și căderea, alungarea din rai, durerea pricinuită de păcat și așteptarea mântuirii, precum și răscumpărarea săvârșită de Hristos, este individualizată și personalizată.
