Protos. Ioan Cojan, starețul Mănăstiri „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba Iulia, a trecut la Domnul marți. Îndrăgitul duhovnic a trecut la cele veșnice la vârsta de 67 de ani. Era în obștea Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” din 1990.
Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, va oficia slujba înmormântării la mănăstire vineri, 2 octombrie, de la ora 12:00.
Mesajul unui ierarh
„În ultimii ani a purtat tainic crucea unei boli necruțătoare, cu multă credință și răbdare, urmându-L pe Mântuitorul Hristos Cel răstignit și înviat, după Care a tânjit întreaga sa viață, iar acum dorul său se împlinește în lumina Împărăției Sale”, a transmis Episcopul Macarie al Europei de Nord într-un mesaj postat pe rețelele sociale.
„Părinte Stareț Ioan, de acum pomeniți-ne la Altarul cel mai presus de ceruri, iar noi vă vom pomeni neîncetat, cu dragoste și recunoștință, până la ultima noastră suflare!”
Scurtă biografie
Protos. Ioan Cojan s-a născut în 27 ianuarie 1959 la Cașolț, județul Sibiu, din părinți cucernici și cu dragoste față de cele sfinte. A primit la Botez numele Nicolae. Văzându-i pe părinți rugându-se zilnic îndelung și cu multă evlavie, i-a imitat de mic copil. Când a împlinit 13 ani, tatăl său a trecut la Domnul pe neaşteptate, în urma unui infarct.
În timpul Seminarului, l-a cunoscut pe vrednicul preot Gavriil Miholca, cleric misionar clujean cu o viață creștină deosebită, pe care l-a avut duhovnic și mentor. După absolvirea Seminarului Teologic, tânărul Nicolae Cojan a fost hirotonit preot misionar celib, păstorind o mică parohie montană la Măguri, județul Cluj.
În 1989, s-a înscris la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1993. Dorind să aprofundeze și mai mult viața duhovnicească, a depus voturile monahale în anul 1990, la Mânăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba Iulia, primind la călugărie numele Ioan. A fost numit stareț de Mitropolitul Andrei al Clujului, pe atunci Episcop al Alba Iuliei.
Protos. Ioan Cojan a readus la viață acest așezământ monahal închis în perioada regimului comunist, creând un adevărat centru duhovnicesc și misionar.
Această lucrare a fost continuată și după mutarea așezământului monahal pe un alt amplasament, în 1994, începând construirea de noi clădiri și a unei biserici monumentale, în care să încapă toți credincioșii care veneau în număr din ce în ce mai mare la mânăstire.
A avut o lucrare neobosită și jertfelnică de îndrumare a călugărilor și credincioșilor, inclusiv prin conferințe duhovnicești și editarea cărților de spiritualitate la Editura Epifania, pe care a înființat-o, precum și prin organizarea unor expoziții de artă religioasă prin Asociația Eleon cea mai cunoscută a fost expoziția „Crucea – de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani”).
