Domnitorul Petru Rareș a trecut la cele veșnice în urmă cu 480 de ani. De numele lui se leagă cea mai înfloritoare perioadă a picturilor exterioare la mănăstirile din nordul Moldovei.
Petru Rareș a avut două domnii în Moldova: 1527 – 1538 și 1541 – 1546. Cele două perioade au fost marcate de numeroase provocări externe, deoarece regiunea era înconjurată de turci, tătari și polonezi. Pe lângă apărarea granițelor țării, a urmărit consolidarea Moldovei pe plan internațional.
Personalitatea voievodului moldovean s-a manifestat din plin în domeniul artelor, pe care le-a sprijinit cu mare osârdie. El a dispus construirea noului edificiu al Mănăstirii Probota, necropola familiei.
Printre mănăstirile ctitorite sau renovate de domnitor și familia sa se numără Mănăstirile Moldovița, Bistriţa și Căpriana. Pe unele din bisericile acestor mănăstiri se păstrează fresce din perioada domnitorului.
Frescele exterioare din Moldova
Potrivit istoricului de artă Sorin Ulea, pictura exterioară a fost gândită de episcopul Macarie, fost cronicar de Roman, la cererea domnitorului Petru Rareș.
Fenomen unic în arta universală, pictura exterioară moldovenească este purtătoare de idei cu caracter patriotic, îndemnul la luptă pentru înlăturarea suveranităţii otomane fiind una dintre ele.
Domnitorul a trecut la viața veșnică în anul 1546, în data de 2/3 septembrie, fiind înmormântat la Mănăstirea Probota, județul Suceava.
În semn de omagiu pentru implicarea sa în domeniul artei și al culturii, mai multe școli și licee din țara noastră îi poartă numele.
