În Postul Nașterii Domnului, creștinii drept-credincioși sunt invitați să parcurgă un drum duhovnicesc asemănător într-un fel cu parcursul istoric pe care l-a urmat poporul evreu în Vechiul Testament. Punțile de legătură dintre vremurile făgăduințelor lui Dumnezeu despre venirea lui Mesia și împlinirea acestora sunt Sfintele Evanghelii scrise de apostoli sau ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos.
Dintre aceștia, Sfântul Evanghelist Matei a avut mai mult în vedere arătarea împlinirii făgăduințelor vechi-testamentare transmise de Dumnezeu poporului evreu prin proroci și persoane alese, în vremurile „cele din urmă”, când Fiul lui Dumnezeu s-a născut după cum profețiseră oamenii purtători de Duh Sfânt. Evanghelistul Matei nu este însă el însuși un autor distant față de împlinirile lui Dumnezeu, pentru că viața sa este marcată de această trecere de la cele lumești, de la slujba lumească și poate într-un fel dezonorantă, cea de vameș, la slujirea de apostol și evanghelist. Sfântul Matei este amintit în paginile Sfintelor Scripturi de mai multe ori în rândul celor 12 apostoli ai Domnului. În Evanghelia sa el își pomenește numele cu care a fost numit de Domnul după chemarea la apostolat, „Matei”. În Evangheliile după Luca (5, 27) și după Marcu (2, 14) este numit „Levi”. Despre viața personală nu avem multe informații. Numele său de Matei, care înseamnă „dar de la Dumnezeu”, ar putea trimite la un eveniment minunat legat de nașterea sa sau la venirea lui la apostolat prin chemarea directă a Domnului Hristos. Matei a fost frate cu un alt apostol, Iacob al lui Alfeu. Pomenirea lui Alfeu în legătură cu ambii apostoli ar fi un indiciu că familia din care făceau parte aceștia era una de seamă.
De la vameș la apostol
Evanghelistul Luca consemnează în Evanghelia scrisă de el, la capitolul 5, momentul chemării lui Matei: „Și după acesta a ieșit și a văzut un vameș cu numele Levi care ședea la vamă și i-a zis: Vino după Mine. Și lăsând toate, el s-a sculat și a mers după El” (Luca 5, 27-28). La fel ca fiii lui Zevedeu, Ioan și Iacob, sau ca fiii lui Iona, Petru și Andrei, Matei și Filip au cunoscut de la tatăl lor, Alfeu, scripturile Vechiului Testament și făgăduințele lui Dumnezeu, de aceea l-au urmat fără ezitare pe Domnul Hristos. Evanghelistul Luca consemnează în continuare și un ospăț pe care Matei l-a dat imediat după chemarea la apostolat: „Și a făcut Levi un ospăț mare în casa sa. Și era mulțime multă de vameși și de alții care ședeau cu ei la masă” (Luca 5, 29). Prezența unui număr mare de vameși la acest ospăț arată poziția înaltă a lui Matei în rândul perceptorilor de taxe, dar și dorința sa de a face cunoscut acestei bresle de oameni urâți de conaționalii lor pe Mântuitorul Iisus Hristos. Ospățul dat de Matei este considerat o masă de rămas bun prin care acesta se desparte de prieteni și cunoscuți pentru a urma chemarea Domnului. Apostolul Matei nu mai este pomenit cu numele în alte locuri, ci este inclus în grupul celor 12 apostoli care au fost martori ai minunilor, cuvintelor și faptelor Mântuitorului Iisus Hristos. Tradiția spune că la opt ani de la Înălțarea Domnului la cer, Matei a scris prima Evanghelie a Mântuitorului Iisus Hristos în limba aramaică, vorbită de evrei în acea vreme. A redactat Evanghelia la cererea unor creștini din rândul evreilor. Înainte de anul 70, Sfântul Matei a tradus Evanghelia sa în limba greacă și a denumit-o „Cartea neamului lui Iisus Hristos”, pentru a putea fi citită și de creștinii proveniți din celelalte neamuri. Matei păstrează un puternic accent vechi-testamentar în Evanghelie care poate fi observat de la început. Alături de Luca, Matei oferă o genealogie după trup a Mântuitorului Iisus Hristos, care începe cu patriarhul Avraam și se încheie cu Dreptul Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Genealogia lui Matei este citită în fiecare an în Duminica dinaintea Nașterii Domnului numită și a Sfinților Părinți după trup ai Domnului. După unele tradiții, Evanghelia după Matei a fost purtată în călătoriile misionare și de Sfântul Apostol Barnaba. Evanghelistul Matei a predicat Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos în mai multe ținuturi: Etiopia și Persia, iar după unele tradiții ar fi ajuns până în India.
L-a văzut pe Domnul Hristos în chip de copil
Viața sfântului scrisă de Simeon Metafrastul amintește de convertirea la credință a unui popor sângeros și cumplit din ținutul Mirmeniei. La început, Sfântul Matei a rânduit în această cetate pe episcopul Platon și a plecat apoi într-un munte unde a trăit o perioadă retras în rugăciune. Aici i s-a arătat Domnul Iisus Hristos în chip de copil și i-a dăruit un toiag cu care să schimbe purtarea rea a poporului. Evanghelistul a coborât din munte și a sădit toiagul lângă biserica din cetate și a crescut din acesta un arbore și a izvorât lângă el o apă minunată. Cei care gustau din apă și din mierea arborelui se vindecau de răutate și de purtarea lor asemănătoare cu cea a animalelor și primeau cuvântul Evangheliei, fiind și botezați de episcopul Platon. Se mai amintește și de episodul convertirii conducătorului cetății acesteia, pe nume Flavian, care după ce l-a prigonit și chinuit pe Sfântul Matei a venit la credință și a fost botezat. Moartea Sfântului Matei este învăluită în mister. Unele izvoare spun că a murit în timp ce a fost aruncat în foc de Flavian, dar nu în urma chinurilor, căci a fost păzit, nevătămat de foc, ci rugându-se o vreme și-a dat duhul în mâna Domnului. Alte izvoare spun însă că Sfântul Matei a fost omorât fiind străpuns cu spada prin spate lângă un altar, din porunca regelui Eggipus al Etiopiei.
Semnul Evanghelistului Matei
În tradiția iconografică ortodoxă, Sfântul Apostol Matei este pictat în rândul celor patru evangheliști, având ca simbol îngerul sau omul, care trimite la începutul Evangheliei sale, unde este prezentată arătarea îngerului Domnului către Dreptul Iosif și profeția despre nașterea Domnului Hristos din Preacurata Fecioară Maria. Îngerul reprezentat lângă evanghelist mai trimite și la întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. Dinoisie din Fruma spune în „Erminia picturii bizantine” că Evanghelistul Matei se pictează „stând înăuntru în casă și scriind începutul Evangheliei sale: Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Ca simbol are omul. Cel asemenea cu omul închipuie întruparea și firea omenească a lui Hristos”.
Reprezentare românească a Sfântului Apostol Matei
În Tetraevangheliarul de la Câmpulung din 1686 este o ilustrație care îl reprezintă pe Evanghelistul Matei. Ilustrația în plină pagină, de formă rectangulară, este împărțită în două registre separate de un chenar. Registrul superior prezintă sub o arcadă semicirculară cu marginea bogat decorată silueta unui înger în zbor, purtând o Evanghelie închisă. Îngerul reprezintă simbolul identificator pentru evanghelist, în absența unei inscripții cu numele acestuia, și este văzut din profil, dar aripile sunt reprezentate frontal. În registrul inferior, sub o arcadă treflată, susținută de coloane cu capitele simple, este reprezentat evanghelistul Matei scriind. Contururile desenului sunt în cerneală brună, parțial acoperite de tușele de culoare. Personajul, desculț, este așezat pe un scaun fără spătar, aplecat asupra unei mese de scris rectangulare, cu arcade trilobate la nivelul picioarelor, similare cu cele ale scaunului și specifice stilului brâncovenesc. Pe masă se află o călimară și coli rectangulare de atașat la codex.
Personajul este reprezentat în semiprofil. Trăsăturile feței sunt schematice. Părul scurt și barba lungă până la piept sunt albe. Îmbrăcămintea e de tradiție romană târzie: tunică cu mânecă lungă de culoare roșie și chiton verde cenușiu, ambele drapate. Perspectiva lineară neunitară este reprezentată corect la nivelul podelei din plăci de ceramică și nesigur la nivelul laturilor banchetei și mesei. Gama cromatică este redusă: roșu cadmiu, sienna arsă, verde de pământ și ocru pentru aur. Albul paginii este utilizat frecvent cu valoare cromatică. (Documentar semnat de Marius Nedelcu și publicat în cotidianul „Ziarul Lumina” din data de 29 noiembrie 2013)
