Factbox: Ortodoxia Românească în Ungaria

Cu ocazia Zilei Ungariei (23 Octombrie), prezentăm principalele date despre românii ortodocși din această țară.

Românii din Ungaria se împart în două principale categorii:

comunitatea istorică românească a românilor care, după trasarea graniţelor actuale, au rămas pe teritoriul Ungariei (cetățeni maghiari de naționalitate română). Aceştia se află în regiunea de est a Ungariei, la graniţa cu România, dar şi în Budapesta şi în împrejurimile capitalei ungare. Cifrele oficiale arată 7.995 de etnici români în Ungaria, dintre care 5.998 români de religie ortodoxă. Sunt singurul grup etnic care s-a redus numeric între 1990 și 2001. Totuși, reprezentanții românilor din Ungaria spun că numărul real la data recensământului din 2001 era de aproximativ 25.000 de persoane. Diferența poate fi explicată prin gradul avansat de asimilare a românilor de către maghiari: nu-și mai (re)cunosc originile.
diaspora română din Ungaria s-a formata începând din anii 1980 prin muncă, studii sau proprietăți achiziționate în zona de graniţă. Numărul lor este stimat la 150.000.

Ierarh: Episcopul Siluan (Manuilă) al Ungariei.

Sediu eparhial: Miklos Park 2, 5700 Giula, Ungaria.

Parohii: 4 protopopiate, 21 de parohii, 16 filii. Toate bisericile parohiale au fost construite prin contribuţiile credincioşilor, majoritatea dintre ele în a doua jumătate a secolului al XVIII- lea şi începutul secolului al XIX-lea, ceea ce le conferă statutul de monumente istorice.

Mănăstiri: patru la număr, printre care una la Centrul Eparhial.

Cronologie

Epoca Bronzului: Panonia, vechea provincie romană care cuprindea teritoriile dintre Dunăre şi Tisa, era locuită de traci, cu ramura lor, dacii panonici.

Sec. al IX-lea: În zonă au ajuns ungurii, care au fost creştinaţi de Sf. Rege Stefan I.

787: La Sinodul VII Ecumenic de la Niceea a participat şi Episcopul Ursus „al romanilor de la răsărit de Tisa, cu reşedinţa la Morisena”. Aşadar, la aşezarea lor în Panonia, ungurii au găsit o populaţie românească creştină, confirmată de descoperirile arheologice din împrejurimile Lacului Balaton şi atestată de cronicile vremii.

Sec. al XV-lea: Un număr considerabil de români din Panonia a fost colonizat în zona Crişului Alb, majoritatea dintre ei devenind iobagi.

1566-1695: În timpul ocupaţiei turceşti, a existat o prezenţă ortodoxă română în aceste părţi, prin Mitropolia cetăţii Lipovei şi Julei, cu sediul la Hodoş-Bodrog, aflată sub păstorirea mitropolitului Sofronie, fapt consemnat și pe placheta comemorativă din Catedrala Episcopală din Giula.

1864: După reînfiinţarea Mitropoliei Ardealului, sub păstorirea mitropolitului Andrei Şaguna, din cele 17 comunităţi existente în acel timp şi care fac parte şi astăzi din Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, 9 au aparţinut Episcopiei Aradului: Bătania şi Cenadul Unguresc făceau parte din Protopopiatul Arad; Bichişul, Bichişciaba (cu filia Ciorvaş), Chithigaz, Otlaca-Pustă, Giula germană şi Giula maghiară erau în Protopopiatul Chişineu-Criş. De Consistoriul Eparhial al Oradiei au aparţinut: Apateu, Darvaş, Jaca, Peterd, Săcal, Vecherd – în Protopopiatul Oradiei, iar Micherechi şi Cârstor în Protopopiatul Tinca.

1920: În contextul retrasării graniţei dintre Ungaria şi România, în urma Tratatului de pace de la Versailles, mulţi preoţi ortodocşi români şi-au părăsit parohiile şi au trecut în România, încât în Ungaria au rămas doar patru preoţi: protosinghelul Ghenadie Bogoevici la Budapesta, preoții Petru Biberca la Giula II, Vasile Beleş la Chitigaz şi Simion Cornea la Bătania. Consistoriul Ortodox Român din Oradea i-a încredinţat protosinghelului Ghenadie Bogoevici conducerea duhovnicească a parohiilor româneşti, fapt recunoscut şi de Episcopia Aradului.

1934: La Giula, Sinodul Protoprezbiterial al Românilor Ortodocşi din Ungaria, transformat ulterior în Congresul Naţional al Românilor Ortodocşi din Ungaria, a hotărât înfiinţarea protopopiatelor Giula, Chitigaz, Micherechi şi Budapesta. Totodată, s-a afirmat necesitatea înfiinţării unei Eparhii, pentru apărarea şi perpetuarea identităţii spirituale româneşti.

1936: Colegiul protopopesc din Giula a hotărât convocarea, în același an, a Sinodului Eparhial, în vederea înfiinţării Consistoriului Eparhial. Demersurile au fost înârziate de al Doilea Război Mondial și contextul politic al vremii.

1946: Au fost aleși deputaţii pentru Congresul Naţional Bisericesc, care avea competenţa înfiinţării Consiliului Eparhial. Congresul Național Bisericesc a hotărât înfiinţarea Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, cu sediul la Giula, care urma să înglobeze toate comunităţile ortodoxe româneşti din Ungaria.

1950: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ratificat hotărârea Congresului Naţional Bisericesc. A fost ales vicar administrativ părintele Petru Mândruţău.

1976: Părintele Petru Mândruţău s-a retras, fiind înlocuit de Părintele Teodor Misaroş.

1984: La conducerea Vicariatului a urmat părintele Pavel Ardelean. În toată perioada funcţionării Vicariatului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a desemnat un ierarh român din ţară, ca locum-tenens pentru administrarea treburilor bisericeşti din Ungaria.

1992: A fost aprobat un nou Statut de organizare şi funcţionare a Vicariatului, care, în acel timp, era condus, în calitate de locum-tenens, de Preasfinţitul Timotei Seviciu, Episcopul Aradului.

1997: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române , a ridicat Vicariatul la rang de Episcopie.

1999: A fost ales ca episcop pentru românii ortodocşi din Ungaria preacuviosul arhimandrit Sofronie Drincec.

2007: După alegerea şi mai apoi întronizarea Preasfinţitului Părinte Episcop Sofronie Drincec în scaunul episcopal al Oradiei, Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria a primit unui nou arhiereu, în persoana preacuviosului arhimandrit Siluan Mănuilă.

Sursă: Diaspora Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Basilica, București, 2021

Vezi și: