În prima săptămână a Campaniei #maitarecamoartea, dorim să atragem atenţia asupra importanţei mărturisirii credinţei în societatea contemporană.
Într-o lume marcată de cristofobie, după cum reiese dintr-un studiu efectuat de Organizația Open Doors, considerăm că este de folos să cunoaştem câteva modalităţi prin care ne putem evidenţia apartenenţa la credinţa creştină.
Rugăciune – comunitate – slujbele Bisericii
Ne mărturisim credinţa în sufletul nostru, prin rugăciune, dar şi în comunitate când frecventăm sfintele slujbe, mai ales în timpul Sfintei Liturghii la momentul Crezului.
Tot o mărturisire a credinţei este botezul nostru creştin, consfinţirea unităţii dintre soţi prin Taina Căsătoriei, când ne spovedim, împărtăşim, precum şi respectarea tradiţiilor bisericeşti legate de pomenirile celor adormiţi şi sfinţirea periodică a locuinţelor prin slujba Sfeştaniei oficiată de preoţi, împreună cu celelalte taine şi ierurgii.
Familie
Credinţa creştină o mărturisim şi în familiile din care facem parte când le vorbim părinţilor, fraţilor, copiilor, nepoţilor şi celorlalte rudenii despre Dumnezeu Unul în Fiinţă şi Întreit în Persoane.
Mărturisire publică
De asemenea, credinţa trebuie declarată şi public, potrivit cuvintelor Mântuitorului:
„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” – Matei 10:32-33.
Acest mod de mărturisire, cu multe ramificaţii, are o importanţă majoră în vremurile pe care le trăim.
Oriunde
Pentru ne mărturisi credinţa în public trebuie, în primul rând, să nu ne ascundem.
Fie că este vorba de însemnarea cu semnul Sfintei Cruci ori de câte ori simţim nevoia, fie că purtăm la vedere însemne religioase precum cruciuliţe, iconiţe, fie că rostim rugăciuni la momentul meselor din timpul zilei, trebuie să ne manifestăm credinţa.
Citeşte şi: Frecventarea orei de Religie este un act de mărturisire publică a credinţei
Invocându-L şi recunoscându-L pe Dumnezeu ca protector al vieţii noastre trebuie să ne simţim liberi să I ne adresăm, prin rugăciune, în orice moment şi loc în care ne-am afla.
În călătorie, în mijloacele de transport în comun, la diferite evenimente la care participăm nu trebuie să uităm de Dumnezeu pe Care Îl putem face cunoscut celor din jur prin citirea, în mod discret, a unui text biblic, a unei rugăciuni sau prin lecturarea unei cărţi de folos duhovnicesc.
Exemplul personal
Îl putem prezenta pe Iisus Hristos prietenilor şi celor din jurul nostru şi printr-o serie de alte acţiuni personale care să convingă că într-adevăr urmăm învăţătura Sa şi ne dorim să moştenim Împărăţia Lui.
„Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui” – Romani 10:9.
Exemplul personal este o dovadă de netăgăduit în acest sens. Creştinii trebuie să fie aceiaşi în biserică, familie şi societate şi să promoveze constant aceleaşi valori.
Faptele credinţei
Printre acestea trebuie să se numere ajutorul oferit necondiţionat celor care au nevoie, modestia, smerenia, lipsa judecăţii, sinceritatea etc., mai ales că fără de fapte credinţa este moartă (Iacov 2:26).
Oamenii au capacitatea de a aprecia şi recunoaşte în comportamentele semenilor săi „faptele cele bune” care îi pot conduce ulterior la slăvirea Tatălui cel din Ceruri (Matei 5:16).
Ei trebuie să cunoască şi să înţeleagă principiile după care creştinii îşi coordonează viaţa.
Pentru a ajunge la acest lucru, trebuie să le facem cunoscute situaţiile în care am simţit efectiv ajutorul lui Dumnezeu în viaţa noastră şi cu siguranţă situaţiile de acest gen nu sunt puţine.
Practic, avem datoria morală de a fi recunoscători pentru binele primit de la Dumnezeu şi implicit vor afla şi ceilalţi de puterea credinţei în Binefăcătorul nostru.
Spaţiul mediatic şi social-media
De asemenea, numele lui Dumnezeu trebuie rostit, adus în discuţie mai des în activităţile pe care le întreprindem în viaţa de zi cu zi, dar şi în spaţiul mediatic şi social-media şi să le oferim tuturor celor interesaţi argumente care susţin opţiunea noastră în materie de credinţă, aşa cum identificăm în 1 Petru 3:15: „Pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră”.
Totodată, manifestarea credinţei în public îi poate ajuta şi pe cei care nu sunt încă credincioşi sau nu au auzit de numele lui Iisus Hristos.
„Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela de Care n-au auzit?”, se întreabă Apostolul Pavel în Epistola către Romani 10:14.
În încheiere, readucem în atenţie un îndemn al Patriarhului Daniel transmis acum doi ani:
„Numai dacă mărturisim dreapta credință dobândim mântuirea și putem ajunge în slava Împărăției Preasfintei Treimi la care s-a înălțat Iisus Hristos şi putem primi darurile Duhului Sfânt Care S-a pogorât peste Sfinții Apostoli în ziua Rusaliilor”.
Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
