Românii sărbătoresc Ziua Iei, portul tradițional al poporului român, dar puțini știu că exista un cod al culorilor care se foloseau, a explicat etnologul Sebastian Paic, într-un interviu acordat agenției Agerpres.
Specialistul a explicat că nimic nu era întâmplător în alegerea coloritului, în tradiția românească.
„Cromatica tradițională, de cele mai multe ori are o culoare principală, care pune accentul. Și sigur, este un cod al culorilor, după vârstă etc. Alte culori vin să completeze ca niște accente, niciodată nu există monocromie; monocromia este întreruptă de obicei și nu există acest raport 1 la 1”.
„Pentru fetele tinere și chiar femeile tinere măritate, roșul era cel mai des folosit, era un simbol al vârstei. Apoi, pe măsură ce înaintau în vârstă se foloseau culori mai mohorâte, albastru, negru, la femeile în vârstă și văduve. Această regulă era general valabilă, în toate zonele exista un cod al culorilor”, a spus etnologul de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca.
Ce este ia, de fapt?
Un alt lucru mai puțin cunoscut este acela că nu orice cămașă tradițională este și ie. Acest termen a apărut în zona Teleorman – Argeș, dar nu era răspândit pe tot teritoriul țării.
„Acum auzim destul de des de ie din Transilvania sau ie bărbătească. Sunt niște construcții lingvistice care n-au nicio legătură cu realitatea etnografică. Ia este prin excelență o cămașă femeiască în primul rând”.
„Mai departe, ce este ia, de fapt? Că nu orice cămașă tradițională este ie. Cămașa românească are mai multe variante. Din păcate, s-a vorbit foarte mult și chiar specialiștii au pus foarte mult accent pe unitatea costumului, dar în realitate există costume foarte diferite, unii etnografi merg până la 120 de zone etnografice și, pe tot teritoriul României, există costume atât de diferite în mod obiectiv”, a precizat etnologul.
Elementul care distinge ia românească de costumele slave
Bogăția moștenirii tradiționale este aceea că este foarte diversă, a mai precizat Sebastian Paic.
„Dacă ar veni un străin care nu știe nimic despre etnografia românească și ar vedea costumul de Oaș și pe cel de Argeș, să zic, ar zice că n-au cum să fie din aceeași țară, pentru că sunt profund diferite. Aici vorbim de croiuri, de ornamentică, de piesele care compun costumul etc”, a declarat muzeograful.
Detaliul care individualizează ia românească este mâneca tripartită, formată din altiță, încreț și râuri.
„Ar fi frumos ca românii să cunoască acest detaliu, care poate pare foarte tehnic, cu mâneca tripartită, formată din altiță, încreț și râuri. De multe ori am observat că diverse asociații, organizații, companii, instituții chiar de stat folosesc niște false imagini tradiționale, iar AI-ul, dacă este solicitat să genereze imagini cu costumul tradițional românesc, va da imagini cu elemente mai degrabă slave, ucrainene, rusești, decât cel românesc”, a continuat Paic.
Din păcate, s-a încetățenit o imagine a iei care nu este reală și seamănă mai degrabă cu cele din spațiul slav. Înainte de 1989 s-a creat o imagine falsă a iei românești, care este perpetuat și-n zilele noastre.
„Artizanatul care s-a dezvoltat foarte mult în perioada comunistă, dar și înainte, a creat niște imagini iconice despre portul românesc, care nu sunt de fapt de origine românească. Spre exemplu, raportul între culorile roșu și negru la cămășile de artizanat este 1 la 1, ceea nu se întâmplă niciodată la cămășile tradiționale”, a menționat specialistul clujean.
Să înțelegem ce sărbătorim
Ziua Universală a Iei se sărbătorește din 2013, iar din 2022 acest fapt este statuat prin lege. Inițiatoarea acestui proiect, Andreea Tănăsescu, a povestit pentru Basilica.ro cum a ales ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul pentru a sărbători cămașa tradițională.
„Ia este un text sacru cusut cu mâna. Și, ca orice text sacru, nu cere doar admirație, ci înțelegere, asumare și viață”, a spus fondatoarea comunității „La Blouse Roumaine” în interviul pe care îl puteți lectura aici.
Foto credit: Agerpres / Grigore Popescu
