Ziua Universală a Iei este sărbătorită anual în 24 iunie, începând din 2013. Inițiativa a aparținut Andreei Tănăsescu, fondatoarea comunității „La Blouse Roumaine”. Data coincide cu sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și cu tradițiile populare de Sânziene.
În iunie 2022, Președintele României, Klaus Iohannis, a promulgat Legea care prevedea instituirea zilei de 24 iunie ca Ziua Universală a Iei.
În motivarea Legii s-a menționat că „ziua de 24 iunie este zi sfântă pentru credincioșii ortodocși care sărbătoresc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, zi cunoscută de popor ca şi Drăgaica sau Sânzienele, zi care a fost declarată neoficial în România şi în comunităţile româneşti din întreaga lume ca Ziua Universală a Iei”.
În 2015, Washington D.C. a fost primul oraș care a recunoscut oficial această zi, la inițiativa comunității românești din S.U.A. Astăzi, evenimentul este celebrat în peste 60 de state și în numeroase instituții culturale.
Ia, cămașa românilor
Termenul „ie” provine din latinescul tunicae lineae, iar originea sa este legată de civilizația Cucuteni. În secolul al VI-lea apar menţiuni în limba latină în „Glossarium mediae et infimae Latinitatis” al lui Du Cange, privind termenul de camisa, împrumutat de la celţi, alături de alte aspecte despre portul românesc.
În tradiția românească, ia este o cămașă de sărbătoare, purtată exclusiv de femei, decorată cu broderii și mărgele, simbolizând statutul social, vârsta și personalitatea purtătoarei. Meșteșugul coaserii iei era transmis din generație în generație, însoțit de rugăciuni rostite înainte de tors, țesut sau împletit, pentru a păstra tradiția.
Firul era vopsit în gospodăriile din zonele rurale, după reţete străvechi, pe care fiica le primea de la mamă şi le transmitea copiilor ei. Culorile erau de origine vegetală, preparate cu grijă şi răbdare din plante, buruieni, arbori fructiferi sau sălbatici.
Cele mai vechi ii sunt în general de pânză de in sau de cânepă, brodate cu lână sau cu mătase.
Cum se poartă ia?
În sudul României, iile erau realizate din borangic și decorate cu broderii la gât și mărgele pe mâneci, în timp ce în Moldova se remarcau iile cu modelul „spic”. În general, ia are o croială simplă din pânză albă, fie bumbac, in sau borangic, și este ornamentată cu broderii și mărgele, în special la mâneci și guler.
Culorile și modelele broderiilor variază în funcție de vârsta și statutul femeii: femeile căsătorite sau în vârstă purtau ii cu modele mai sobre și nuanțe discrete, în timp ce fetele tinere optau pentru modele vii și culori luminoase.
Alegerea iei ținea cont nu doar de vârstă și statut, ci și de tradițiile locale și de tipul evenimentului la care era purtată.
Considerată adesea haina țesută din rugăciune, ia românească nu este doar un obiect vestimentar tradițional, ci și un simbol care reflectă legătura strânsă dintre portul popular și lumea satului românesc, meșteșugul coaserii iei fiind în sine o formă de transmitere a credinței și a valorilor creștine.
Foto credit: La Blouse Roumaine
