Monahia Nectaria Lazăr, din obștea mănăstirii ilfovene Pasărea, a evocat-o pe Sf. Cuv. Elisabeta de la Pasărea, care îi era și soră după trup, într-o prelegere susținută marți la Centrul Eparhial din Suceava.
„Am crescut împreună, am împărțit aceeași casă, aceleași griji, aceleași bucurii, dar, pe măsură ce anii treceau, am simțit că Elisabeta începe să trăiască o altă lume, o lume a ei, o lume a lui Dumnezeu. Era prezentă lângă noi, dar inima ei era deja acolo unde toți râvnim să ajungem”, a mărturisit maica.
„A fost o făclie de lumină pentru vremuri tulburi, un chip al blândeții care nu se stingea niciodată. Am văzut-o crescând în credință, luptându-se cu sine, răbdând bolile până la sânge, necârtind și neîntrebând niciodată: De ce eu? Toate acestea nu pentru a fi remarcată, ci pentru a-L sluji pe Dumnezeu în taină, în ascultare, în rugăciune nencetată.”
Monahia Nectaria Lazăr a subliniat că astăzi, când lumea este tulburată și grăbită, exemplul sfintei ne cheamă la liniște și la redescoperirea vieții în Hristos.
„Ea ne învață că adevărata putere stă în smerenie, că adevărata libertate stă în ascultare față de Dumnezeu, că adevărata bucurie se naște din iubire jertfelnică”, a continuat monahia.
„Astăzi vreau să vă vorbesc despre Sfânta Elisabeta nu doar ca fiind sora mea, ci ca o sfântă a întregului neam românesc, o soră a fiecăruia dintre noi.”
„Dacă ar fi însă să o descriu în cuvinte, acelea ar fi doar jertfă și iubire. Astăzi, când Biserica o numește Sfântă, eu o numesc surioara mea sfântă, dar o fac cu tremurare, pentru că înțeleg că Dumnezeu a lucrat în ea mai mult decât am putea noi vorbi, vedea sau înțelege”, a mai spus monahia.
Pe urmele înaintașilor
Invitată la eveniment, Stavrofora Marina Andreică, stareța Mănăstirii Teodoreni, județul Suceava, a oferit și ea mărturii despre sfântă, pe care a cunoscut-o personal.
Stareța a subliniat că viața sfintei nu poate fi înțeleasă în afara izvoarelor milenare de înțelepciune ale Bisericii Ortodoxe.
„S-a hrănit din izvoarele adânci ale sfințeniei, având ca modele de viețuire marile sfinte ale pustiei – Sf. Cuv. Maria Egipteanca, Sf. Cuv. Parascheva, Sf. Cuv. Teodora de la Sihla – și, în mod deosebit, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, cel care i-a fost îndrumător spre viața pusnicească”, a spus Stavrofora Marina Andreică.
„Această filiație duhovnicească ne arată un adevăr esențial: Sfințenia nu este o invenție personală, ci o participare activă la o tradiție vie. Părinții Pustiei spun că nu putem ajunge la Dumnezeu pe o cale pe care nimeni nu a mers înaintea noastră.”
„Sfânta Elisabeta a mers pe urmele celor ce au ars de dorul lui Dumnezeu și, astfel, viața ei devine o punte între Pustia de Odinioară și lumea noastră de astăzi”, a adăugat maica stareță.
Evenimentul „Chemarea la sfințenie. Moștenirea Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea” a fost organizat de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și transmis în direct pe paginile de Facebook și Youtube ale instituției.
Vezi și:
Sursa foto: Youtube / Arhiepiscopia Suicevei și Rădăuților
