Senatul României aniversează marți 162 de ani de la înființare. În fruntea noii instituții a fost ales atunci Mitropolitul Nifon Rusailă al Ungrovlahiei, devenit ulterior primul Mitropolit Primat al României.
Camera superioară a Parlamentului a fost creată în anul 1864, la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin „Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris”, se precizează pe site-ul Senatului României.
Noul organism legislativ a funcționat, încă de la început, ca un factor de echilibru între puterile statului, având inclusiv atribuții privind controlul constituționalității legilor.
Primul Senat al României era alcătuit din membri de drept și membri numiți de domnitor. Prezența întâistătătorului Bisericii în conducerea Senatului reflecta rolul important pe care instituția eclezială îl avea în viața publică a statului român aflat în plin proces de modernizare.
Rol important în istoria națională
Prin Constituția din 1866, întemeiată pe principii democratice considerate avansate pentru acea vreme, Senatul a devenit un organism ales pe bază de vot cenzitar. Din fiecare județ erau desemnați câte doi senatori pentru un mandat de opt ani, iar universitățile din București și Iași aveau dreptul să își aleagă propriii reprezentanți.
Sistemul parlamentar bicameral a contribuit la integrarea României în rândul statelor democratice europene și a susținut procesul de modernizare politică, economică și culturală desfășurat în perioada monarhiei constituționale.
Senatul a avut un rol important în adoptarea unor decizii majore pentru destinul țării. Instituția a participat la consacrarea Independenței de stat a României din 1877 și la adoptarea unor acte legislative care au accelerat dezvoltarea statului modern.
După Marea Unire din 1918, Senatul a contribuit la integrarea noilor provincii în cadrul statului național unitar român și la elaborarea legislației necesare reorganizării administrației și vieții publice.
Constituția din 1923 a introdus votul universal și a deschis o nouă etapă în evoluția vieții parlamentare românești. În perioada interbelică, Senatul a dezbătut și adoptat legi privind reforma agrară, reorganizarea administrativă, sistemul fiscal, asistența socială, dezvoltarea economiei și întărirea instituțiilor statului.
Desființat de regimul comunist
Activitatea Senatului a fost afectată de transformările politice din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. După instaurarea regimului de dictatură regală, atribuțiile Parlamentului au fost limitate, iar în toamna anului 1940 activitatea Senatului și a Adunării Deputaților a fost suspendată.
După 23 august 1944, în contextul creșterii influenței sovietice și al instalării regimului comunist, Senatul a fost desființat printr-un decret emis în iulie 1946. Parlamentul a fost reorganizat într-un singur corp legislativ, iar ulterior a fost înlocuit de Marea Adunare Națională.
Constituțiile comuniste din 1948, 1952 și 1965 au menținut un sistem politic în care pluralismul și separația puterilor în stat au fost eliminate, iar instituțiile reprezentative au fost subordonate partidului unic.
Revoluția din decembrie 1989 a făcut posibilă revenirea la tradițiile democratice și parlamentare ale României. În primăvara anului 1990, Senatul a fost reînființat ca instituție reprezentativă și legislativă.
Alegerile din 20 mai 1990 au marcat revenirea la un Parlament ales liber, iar noua Constituție adoptată în 1991 a consacrat funcționarea sistemului bicameral. În prezent, Senatul continuă tradiția începută în 1864, fiind una dintre instituțiile fundamentale ale statului român.
Foto credit: Facebook / Senatul României
