În luna iunie va fi prima sărbătoare oficială a Sfintei Elisabeta de la Pasărea, care se află printre primii cinci sfinți ortodocși care au trăit până în secolul 21 și au fost canonizați.
În soborul sfintelor femei din această lună se regăsesc atât tinere fecioare care L-au mărturisit cu mult curaj pe Hristos, cât și mame, soții și surori au devenit modele de răbdare, milostenie și viețuire creștină.
Între ele se remarcă și trei sfinte femei, Sfintele Marta, Maria și Ioana Mironosița, care L-au cunoscut pe Mântuitorul Hristos, i-au ascultat cuvintele și L-au urmat, fiind martore ale lucrării Sale.
Sf. Mc. Blandina – 2 iunie
Sfânta Blandina se numără printre martirii primelor secole, din timpul împăratului Marcus Aurelius.
Născută pe teritoriul actual al Franței, a fost o sclavă convertită la creștinism.
În anul 177, în timpul unei persecuții, a fost arestată împreună cu mai mulți creștini și torturată pentru a renunța la credință.
Eusebiu de Cezareea a descris martiriul sfintei în Istoria bisericească și a citat dintr-o epistolă a Sfântului Irineu de Lyon, în care acesta comentase martiriul Sfintei Blandina și în care subliniase că aceasta s-a remarcat printr-o extraordinară tărie în fața prigonitorilor și a chinurilor.
Punctul culminant al martiriului ei a avut loc în amfiteatrul din Lyon, unde a fost legată, conform scrisorii Sfântului Irineu, de o cruce, amintindu-le celor care priveau de jertfa Mântuitorului.
Fiarele care au fost aduse pentru a o ataca nu s-au apropiat de ea, astfel că a fost executată cu sabia.
Unele surse hagiografice menționează că Sfânta Blandina a fost, de asemenea, o mamă care și-a trimis copiii spre martiriu, înainte de a fi martirizată ea însăși și o compară cu mama Sfinților 7 Mucenici Macabei.
În prezent, în Lyon se păstrează ruinele amfiteatrului unde a avut loc martiriul Sfintei Blandina, iar placa memorială îi menționează numele.
Sf. Mc. Paula fecioara – 3 iunie
Sfânta Paula s-a născut într-o familie de creștini și a hotărât din tinerețe să-și închine toată viața lui Hristos, păzindu-și fecioria și făcând fapte bune. Rămasă orfană, și-a folosit moștenirea pentru a-i ajuta pe săraci.
Mergea în temnițe și îngrijea rănile creștinilor închiși, le aducea mâncare și haine și îi încuraja.
Printre cei pe care i-a îngrijit au fost și Sfântul Luchilian împreună cu patru tineri. După ce aceștia au suferit mucenicia, Sfânta Paula a adunat sfintele lor moaște.
A atras atenția conducătorilor păgâni, care au arestat-o și au supus-o la chinuri pentru a se lepăda de Hristos. Fecioara a rămas neclintită în credința sa cu toate că a fost bătută, aruncată în temniță și într-un cuptor încins.
După mai multe chinuri din care era salvată în mod minunat de Dumnezeu, a fost decapitată în locul în care a fost martirizat Sfântului Luchilian.
Mucenicia lor a avut loc în timpul domniei împăratului Aurelian (270 – 275).
Sf. Mironosițe Maria și Marta – 4 iunie
Sfintele Maria și Marta erau originare din Betania, un sat situat pe drumul dintre Ierusalim și Ierihon. Acestea au fost surorile Sfântului Lazăr, pe care Hristos l-a înviat a patra a zi din morți. Cei trei frați au fost prieteni apropiați ai Mântuitorului.
Cel mai cunoscut pasaj din Evanghelie în care acestea sunt menționate este cel de la Luca, în care surorile Îl primesc în casa lor pe Hristos. Maria stă și ascultă învățăturile Lui, pe când Marta se străduiește să Îi slujească (Luca 10:38-42). În timp, imaginile celor două sfinte au devenit simboluri pentru viața contemplativă și cea activă.
Cele două surori sunt menționate de Evanghelistul Ioan la momentul morții și învierii lui Lazăr (Ioan 11:1-46), precum și la momentul cunoscut drept Ungerea din Betania, când Maria a uns picioarele lui Iisus cu mir și le-a șters cu părul capului ei (Ioan 12:1-8).
După martiriul Sfântului Ștefan și izbucnirea prigoanei împotriva Bisericii din Ierusalim, sfinții Lazăr, Maria și Marta au suferit exilul.
Sfântul Lazăr a fost hirotonit episcop al cetății Kition – Larnaca de azi, în Insula Cipru.
Tradiția menționează că înainte de a ajunge în Cipru, cele două surori s-au oprit la Marsilia și au propovăduit Evanghelia comunităților din Aix și Avignon.
Se spune că Sfânta Marta a învins o fiară după ce a stropit-o cu apă sfințită, a făcut asupra ei semnul Sfintei Cruci și a legat-o cu cingătoarea ei.
Cele două surori ar fi petrecut acolo o perioadă, în post și rugăciune, punând bazele unei mănăstiri care se îngrijea de cei săraci.
Sfintele mai sunt pomenite și în Duminica a 3-a după Paști, numită Duminica Femeilor Mironosițe.
Sf. Elisabeta de la Pasărea – 5 iunie
Sfânta Elisabeta face parte din soborul sfintelor femei românce, fiind canonizată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2025, la doar 11 ani de la trecerea ei la Domnul.
Cuvioasa, cu numele de botez Rodica, s-a născut într-o familie numeroasă, cu 10 copii, din comuna Moldova-Sulița, județul Suceava, în anul 1970.
Înclinația ei spre viața duhovnicească s-a manifestat încă din copilărie. Când mergea cu vacile la păscut obișnuia să ia cu sine Ceaslovul. De asemenea, tatăl ei, văzându-i comportamentul, spunea: „fata mea vrea să se facă sfântă”.
Una dintre surorile ei, Monahia Nectaria, care în prezent face parte din obștea Mănăstirii Pasărea, a descris-o ca fiind „foarte blândă și atentă cu ceilalți, gata să-i ajute, având o delicatețe aparte față de aproapele”.
Pe când se afla pe munte, Sfânta Elisabeta a auzit un glas tainic care a îndemnat-o să meargă la mănăstire. Astfel, la doar 15 ani, în anul 1985, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. În 1988, a fost tunsă în monahism, primind numele Teodora.
A mers cu ascultarea la Așezământul Românesc de la Ierusalim, unde a trăit o perioadă până când s-a îmbolnăvit de cancer.
A fost vindecată în mod minunat de Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, dar a avut și o vedenie a Iadului și a Raiului care a cutremurat-o și a determinat-o să să întoarcă în România, unde a ales viețuire pustnicească, pentru a se dedica mai mult rugăciunii. A trăit în singurătate în Munții Giumalău și Munții Neamțului, unde a dus un aspru război duhovnicesc cu vrăjmașul.
Oamenii i-au intuit sfințenia, cuvioasa fiind încă din timpul vieții făcătoare de minuni.
În 2007, a primit schima cea mare, luând numele Elisabeta.
Boala cancerului a revenit și o vreme a rezistat în pustie, fiind ajutată de ucenice. Însă când starea ei s-a agravat, s-a restras la Pasărea, mănăstirea sa de metanie și a trecut la scurt timp la Domnul, în 5 iunie 2014.
Sfânta Elisabeta se află printre primii cinci sfinți ortodocși care au trăit până în secolul 21 și au fost canonizați.
Sf. Mc. Zenaida – 7 iunie
Sfânta Muceniță Zenaida este menționată în sinaxare, însă nu există foarte multe informații despre viața ei.
Aceasta s-a născut în anul 284, în Cezareea Palestinei, s-a învrednicit de facerea de minuni și a primit moarte martirică.
Sursele hagiografice precizează că sfânta era cinstită în mod deosebit la Constantinopol, unde se afla o biserică în cinstea ei.
Sf. Mc. Antonina – 10 iunie
Sfânta Antonina a fost o fecioară din Alexandria care a trăit în secolul al IV-lea, în timpul prigoanelor împotriva creștinilor.
A fost adusă înaintea guvernatorului Festus, care a torturat-o pentru credința ei în Hristos și a aruncat-o în închisoare.
Văzând că fecioara nu se leapădă de credința ei, a fost dusă într-o casă de desfrânare. Însă un înger îi poruncise unui soldat pe nume Alexandru să o ajute. Acesta a găsit-o, i-a dat hainele sale militare și astfel a ajutat-o să iasă neobservată.
Soldatul Alexandru a fost adus înaintea guvernatorului și, la rândul său, și-a mărturisit credința în Hristos. Auzind despre aceasta, Sfânta Antonina a mers de bună voie la Festus, iar cei doi tineri au suferit numeroase chinuri, înainte de a fi aruncați într-o groapă cu foc și arși de vii.
După martiriul celor doi, guvernatorul a fost chinuit de un duh necurat timp de șapte zile, iar după aceea a murit.
Sfinții Alexandru și Antonina sunt pomeniți de Biserică împreună, în data de 10 iunie.
Sf. Olivia din Palermo – 10 iunie
Sfânta Olivia a fost fiica unei familii nobile din Sicilia, născută în jurul anului 448.
La vârsta de 13 ani era deja cunoscută pentru frumusețea sa, dar și-a anunțat familia că nu dorește să se căsătorească, ci vrea să-și închine viața lui Hristos și să-și dea averea săracilor.
În acea perioadă, Regele Genseric din tribul Vandalilor a cucerit Sicilia, a ocupat Palermo și mulți creștini au suferit martiriul.
Sfânta Olivia a fost răpită și dusă în Tunis, Africa de Nord. Și-a înfruntat cu mult curaj prigonitorii, i-a întărit în credință pe cei închiși cu ea și a făcut multe minuni prin care i-a convertit pe păgâni.
Guvernatorul orașului a trimis-o în pustie, sperând că va fi mâncată de fiarele sălbatice. Vânătorii au găsit-o nevătămată și au încercat să o necinstească, însă tânăra a reușit să le schimbe inimile și să-i convertească.
Adusă înapoi în oraș, a îndurat chinuri cumplite, iar în final a fost decapitată în ziua de 10 iunie 463.
Sf. Mc. Achilina – 13 iunie
Sfânta Achilina s-a născut în orașul fenician Byblos, într-o familie creștină, cu o bună reputație.
La vârsta de zece ani era plină de Duhul Sfânt și le vorbea deja cu mult zel prietenelor sale despre Hristos.
A fost denunțată guvernatorului Volusian, care a ordonat să-i fie trecut un fier înroșit prin urechi și cap. Până la ultima suflare, copila nu a încetat să-L mărturisească pe Hristos.
După ce a căzut ca moartă, Volusian a poruncit ca trupul să-i fie aruncat în afara orașului pentru a fi mâncat de câini.
Însă noaptea, un Înger al Domnului a înviat-o și a făcut-o sănătoasă. Sfânta a dat mulțumire lui Dumnezeu, dar s-a rugat să nu fie lipsită de cununa martiriului.
S-a întors în cetate și mers la patul guvernatorului care s-a înfricoșat văzându-o pe copila pe care o credea moartă. A doua zi a poruncit ca sfintei să i se tăie capul.
Sfânta Achilina a suferit martiriul la vârsta de 12 ani, în anul 293.
Sf. Alexandra, întemeietoarea Mănăstirii Diveevo – 13 iunie
Sfânta Alexandra s-a născut la începutul secolului al XVIII-lea în Rusia. A fost căsătorită și era o proprietară înstărită de pământuri, însă a rămas văduvă și a decis să intre într-o mănăstire din Kiev, unde a dus o viață de asceză.
Maica Domnului i-a apărut într-o vedenie și i-a spus că a fost aleasă să întemeieze o mănăstire nouă. După mai multe pelerinaje, sub îndrumarea Maicii Domnului, a găsit locul potrivit: satul Diveevo din provincia Nijni-Novgorod.
În apropiere se afla mănăstirea Sarov, cu părinți îmbunătățiți sub a căror îndrumare a închegat obștea de maici.
Și-a donat toată averea pentru mănăstire și ajutorarea săracilor, văduvelor și orfanilor. Cu toate că era stareță, îndeplinea orice muncă, spăla haine, curăța staulul vitelor. În același timp, viața ei duhovnicească se îmbogățea și era căutată pentru sfat de oameni din toate clasele sociale.
A trecut la Domnul în 1739, după ce, cu două săptămâni înainte, primise marea schimă.
La scurt timp după moartea ei, au apărut primele minuni și vindecări făcute după rugăciuni la sfintele sale moaște, din care izvora mir.
Sfântul Serafim de Sarov vorbea despre sfințenia Maicii Alexandra încă din timpul vieții ei, iar după moartea ei, cuviosul spunea: „Până în ziua de astăzi îi sărut urmele picioarelor ei”.
Un fragment din moaștele Sfintei Alexandra se păstrează și în biserica mare a Mănăstirii Frumoasa din Iași.
Sf. Mc. Alina – 18 iunie
Sfânta Alina s-a născut în Dilbeek, în apropiere de Bruxelles, Belgia, în secolul al VII-lea.
S-a convertit la creștinism în ascuns, fără știrea părinților ei, care erau păgâni. Într-o noapte, pe când mergea în secret la Sfânta Liturghie, gărzile tatălui ei au urmărit-o și au văzut-o intrând într-o capelă din Vorst.
Tatăl ei a crezut că fiica lui căzuse pradă presupuselor vrăji ale creștinilor și a ordonat să fie arestată.
Tânăra a opus rezistență, iar în timpul luptei, brațul ei a fost retezat, sfânta murind pe loc. Brațul a fost luat de un înger și așezat în fața altarului din capela în care obișnuia să se roage.
După ce au fost martorii acestor minuni, părinții ei s-au convertit la creștinism.
În icoane, ea este înfățișată cu un braț retezat, vindecând un orb sau primind ajutor de la un înger. Este cunoscută și sub numele de Alena, iar mulți credincioși îi cer rugăciunile pentru durerile de dinți și afecțiunile ochilor.
Sf. Anastasia din Serbia, mama Sf. Sava – 22 iunie
Sfânta Anastasia, pe numele de botez Ana, s-a născut într-o familie nobilă, în anul 1125, și a fost soția lui Ștefan Nemanja, voievod al Serbiei.
Au avut împreună trei fii, printre care și viitorul sfânt Sava al Serbiei, și două fiice.
Atât Sfânta Anastasia, cât și soțul său au ales să intre în mănăstire și au fost tunși amândoi în monahism în data de 25 martie 1196. Sfânta a primit numele monahal în cinstea Sfintei Anastasia din Sirmium.
Soțul ei este de asemenea canonizat, fiind cunoscut drept Sfântul Simeon, Izvorâtorul de mir, ctitor al Mănăstirii Hilandar din Sfântul Munte Athos.
Sfinții Anastasia și Simeon au fost ctitori de biserici și mănăstiri, ridicând lăcașuri de cult în Serbia și au ajutat comunitățile din Ierusalim, Tesalonic sau Bari.
Monahia Anastasia a dus o viață bineplăcută lui Dumnezeu în mănăstirea Kurshumlija, una dintre cele mai importante ctitorii ale soțului ei, și a trecut la Domnul în anul 1200.
Sfintele sale moaște se află spre închinare la Mănăstirea Studenica, o altă ctitorie a Sfântului Simeon.
Sf. Mc. Agripina – 23 iunie
Sfânta Agripina era originară din Roma și a decis să își închine viața lui Hristos, trăind în curăție și nedorind să se căsătorească.
A viețuit în secolul al III-lea, în vremea împăratului Valerian și a mers cu îndrăzneală înaintea conducătorilor păgâni pentru a-și mărturisi credința.
După îndelungi chinuri, și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. Trupul său a fost luat de trei femei creștine: Vasa, Paula și Agatonica, care l-au dus în Sicilia, unde l-au îngropat.
În cinstea ei a fost ridicată o biserică. La mormântul său, cei bolnavi se vindecau, iar cu rugăciunile Sfintei Agripina a fost respins un atac al agarenilor.
Sf. M. Mc Fevronia – 25 iunie
Sfânta Fevronia a suferit martiriul în timpul domniei împăratului Dioclețian (284–305).
Sfânta a fost crescută la o mănăstire condusă de mătușa sa, maica Vrienia, din apropierea orașului Nisibe.
La auzul veștii că soldații împăratului se apropiau de mănăstirea lor, maicile au început să fugă și să ascundă . După unele surse, la mănăstire au rămas stareța, Sfânta Fevronia, care era bolnavă la vremea aceea, și maica Tomaida, iar după alte surse mai multe monahii.
Sfânta Fevronia a fost dusă în fața guvernatorului Selin, care dorea să o căsătorească cu nepotul său, Lisimah.
Sfânta Fevronia nu s-a clintit în credința ei și a îndurat chinuri groaznice, care îi făceau pe cei care priveau să se îndepărteze de acea vedere și să îi blesteme pe Dioclețian și soldații lui.
În cele din urmă a primit moarte martirică, iar trupul ei a fost dus, din porunca lui Lisimah, la mănăstire. Mai târziu, Selin a fost găsit mort, iar Lisimah a primit botezul și a intrat într-o mănăstire.
După șase ani de la martiriul său, episcopul orașului i-a ridicat o biserică, dar moaștele sfintei nu au putut fi mutate din mănăstirea de metanie în biserica cea nouă. Sfânta a îngăduit să fie luat doar un dinte. Acest mic fragment din trupul sfintei a făcut mari minuni: orbii au văzut, șchiopii au fost tămăduiți, paraliticii au mers.
În fiecare an, martiriul său era comemorat printr-o sărbătoare solemnă, iar Sfânta Fevronia se arăta mereu stând la locul său din biserică.
Viața sfintei Fevronia a fost consemnată de o martoră directă a martiriului ei pe nume Tomaida.
În anul 363, moaștele sfintei mucenițe au fost mutate la Constantinopol. Capul Sfintei Fevronia se găsește în Mănăstirea Sfântul Pavel din Athos.
Sf. Fevronia din Murom – 25 iunie
Sfânta Fevronia era o fecioară evlavioasă, fiica unui apicultor din provincia Ryazan a Rusiei. Aceasta era foarte înțeleaptă și cunoștea foarte bine proprietățile plantelor, pe care le folosea pentru a vindeca diverse boli.
Când cneazul Petru al Muromului s-a îmbolnăvit, Fevronia a fost chemată pentru a-l vindeca. Tânărul cneaz și-a recăpătat sănătatea, iar în acest răstimp s-au îndrăgostit.
Cu toate că tânăra nu era din rândurile nobilimii și boierii se opuneau, cneazul s-a căsătorit cu ea.
Cuplul a fost alungat și a pornit la drum într-o barcă. Cneazul era foarte mâhnit, dar era îmbărbătat de înțeleapta lui soție.
Curând, asupra cetății Muromului s-au abătut multe nenorociri, iar poporul și-a dat seama că acest lucru se întâmpla din cauza alungării cneazului și soției lui.
Le-au cerut să se întoarcă în Murom, iar cei doi au revenit și s-au dedicat faptelor de milostenie, ajungând să fie foarte îndrăgiți de popor.
Sfinții Petru și Fevronia s-au rugat să treacă la Domnul în aceeași zi și au cerut să fie înmormântați în același sicriu.
Rugăciunea lor a fost împlinită și au trecut la Domnul în aceeași zi, în 25 iunie 1228.
Au fost canonizați în anul 1552 și sunt considerați ocrotitorii familiei și ajutători în găsirea unui soț sau a unei soții.
Sf. Mironosiță Ioana – 27 iunie
Sfânta Ioana a fost soția lui Huza, iconom la curtea regelui Irod Antipa. Aceasta se află, alături de Susana și Maria Magdalena, printre femeile pe care Hristos le vindecase de „duhuri rele și de boli” (Luca 8:2). De asemenea, aceste femei L-au însoțit pe Mântuitorul și pe Apostoli, slujindu-i din avutul lor (Luca 8:3).
Sfânta Ioana se numără printre femeile mironosițe cărora îngerul le-a vestit Învierea Domnului.
Tradiția menționează că sfânta se afla în grupul celor 120 de persoane care l-au ales pe Matia apostol în locul lui Iuda Iscarioteanul și, cel mai probabil, a fost și unul din martorii Pogorârii Duhului Sfânt.
Tot potrivit tradiției, Sfânta Ioana a fost cea care a recuperat capul Sfântului Ioan Botezătorul, după ce acesta a fost decapitat la ordinul lui Irod.
Sfânta Mironosiță a îngropat capul cu cinste pe Muntele Măslinilor, unde a fost găsit mai târziu, în vremea lui Constantin cel Mare.
Citește și Materic digital: Sfintele lunii mai
