#Maitarecamoartea: De la Duminica Mărturisirii către Duminica Tăcerii

După ce am trecut testul mărturisirii credinței cu sfintele icoane în mâini și cu crezul pe buze în Duminica Ortodoxiei, continuăm campania #maitarecamoartea puțin mai „în ascuns”, îndreptându-ne atenția către „cămara inimii noastre”.

Începem a doua săptămână a Postului Mare în care privim spre teologul luminii dumnezeiești: Sf. Grigorie Palama. De la vestitul Arhiepiscop al Tesalonicului deprindem tainele isihiei, contemplarea, liniștea, pacea sufletului.

În această perioadă vă propunem unul dintre cele mai benefice exerciții pentru suflet: zăvorârea ferestrelor spre lume pentru a-l auzi mai bine pe Dumnezeu din inimile noastre.

Duminica Sfântului Grigorie Palama

Deși este serbat și pe data de 14 noiembrie, Sfântul Ierarh Grigorie Palama ne este oferit de sinaxare ca model și ajutor în călătoria spre sărbătoarea Sfintelor Paști.

A doua Duminică din Postul Mare poartă numele de „Duminica Sfântului Grigorie Palama” din 1368 când a avut loc și canonizarea sfântului.

Această sărbătoare urmează logic în următoarea duminică după cea a Ortodoxiei.

Dascălul luminii necreate sau al slavei neapuse este cinstit în a doua duminică din Post pentru a înțelege că „dreapta credință prăznuită cu solemnitate în Duminica Ortodoxiei este credința prin care ni se deschid cerurile pentru ca să primim lumina neapusă și viața veșnică”, explică Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

„Numai dacă avem dreaptă credință și dreaptă viețuire putem să ne luminăm sufletul și trupul, împărtășindu-ne de harul dumnezeiesc, sfințitor și mântuitor”, spune Patriarhul României.

Harul vindecător

Exercițiul păcii aduce în inimi harul divin ce are, așa cum spuneam, un efect benefic asupra sufletului și chiar a trupului: vindecarea.

Acest efect miraculos al harului este oglindit în textul evanghelic ce va fi citit duminică, 24 martie 2019, la Sfânta Liturghie:


„În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar Dânsul le grăia cuvântul (lui Dumnezeu). Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru oameni. Dar, neputând ei din pricina mulţimii să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea slăbănogul. Iar Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu? Şi îndată, cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor, a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta! Şi s-a ridicat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi”.
(Marcu 2: 1-12)


Astfel, „harul iertării vindecă sufletul de păcat și pregătește vindecarea trupului de boli”, constată Patriarhul Daniel într-una din omiliile sale, în care îl numește pe Mântuitorul Iisus Hristos „Doctor desăvârșit al vindecării omenirii bolnave”.

„Fuga de lume”?!

Tema săptămânii, ancorată în modelul desăvârșit al Sf. Grigorie Palama, ne recomandă să gustăm din bucuria monahilor care se dedică lui Hristos și „mor pentru lume”.

Privită superficial, această moarte sau fugă de lume poate fi înțeleasă ca lașitate sau egoism, dar nu este deloc așa.

Monahii nu se retrag din indiferență, ci din necesitatea de a se apropia mai mult de Dumnezeu și a se ruga curat pentru întreaga lume.

„De la aproapele vin viaţa şi moartea. Că de vom dobândi pe fratele, pe Dumnezeu dobândim; iar de vom sminti pe fratele, la Hristos greşim”, atrage atenția Avva Antonie în Patericul Egiptean.

Ce ne propunem?

În a doua săptămână a campaniei #maitarecamoartea ne propunem așadar: tăcerea și ascultarea, deci nu repulsia și egoismul.

Ne străduim să vorbim doar atunci când este necesar, ne abținem de la a vorbi de rău pe semeni, de la glume, de la risipire.

Suntem mai tăcuți pentru a fi mai atenți la cuvintele lui Dumnezeu și la nevoile aproapelui.

Campania #maitarecamoartea, inițiată de Basilica.ro în Postul Mare 2019, propune cultivarea virtuților ca tratament pentru sufletele noastre afectate de boala păcatului pentru ca la final să înviem odată cu Cel ce S-a jertfit pentru noi biruind moartea și păcatul.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Basilica.ro (@basilica.ro) on

Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene

Comentarii Facebook

Comentarii recente
  1. Pocainta,

    In Post, indeosebi sau, mai ales, dupa aceea, pocainta trebuie sa fie, in fiecare din noi, o stare de Har si de Adevar!…

    Pocainta trebuie sa fie plansul, suspinul si regretul nostru sincer pentru toata mania noastra pricinuita lui Dumnezeu si pentru toata mahnirea provocata fratelui nostru!…

    Pocainta, in Taina Sfintei Spovedanii, trebuie sa fie marturisirea si cainta noastra autentica, pentru toata greseala realizata, pentru pacatul savarsit si pentru toata patima, alimentata ori hranita de mandria, vanitatea si nechibzuinta sau necugetarea noastra!…

    Pocainta trebuie sa fie cercetarea si indreptarea noastra veritabila, decizia si hotararea noastra, ferma si radicala, de a pune inceput bun vietii, prin convertirea si metanoizarea purtarii si vietuirii noastre, ajungand a fi potrivnici pacatului, dusmani viciului, vrasmasi patimii si prieteni virtutii si randuielii celei bineplacute lui Dumnezeu!…

    Pocainta trebuie sa fie strapungerea inimii in plansul cel duhovnicesc, in baia lacrimilor celui de-al doilea Botez care ne spala pe noi de toata rautatea (re)curatind haina noastra pentru a o (re)face luminoasa si plina de Duh Sfant si (de) Binecuvantare!…

    Pocainta trebuie sa aduca tamaduire duhului, sanatate mintii si maingaierea cea fara de rautate, orgoliu sau mandrie, sufletului nostru cel coplesit/afectat de murdaria si (de) rautatea acestui veac!…

    In metania, inchinaciunea si rugaciunea cea neincetata a Pocaintei noi trebuie sa aflam alinare si vindecare!…

    Miluieste-ma Dumnezeule, miluieste-ma!…

    Stelian Gombos

    steliangombos.wordpress.com

Lasă un răspuns


Știri recente