Protos. Arsenie Irimiea, starețul Mănăstirii „Schitul Darvari” din București, a explicat duminică, de hramul sfântului așezământ, de ce Hristos îl numește fiu pe slăbănogul vindecat din Capernaum și de ce îi poruncește: „Ia-ți patul tău și umblă”. „Poți să nu te simți fiu, dar tu pentru Domnul rămâi așa și Se luptă pentru tine ca pentru un fiu”, a subliniat părintele stareț.
„Scriptura de astăzi ne spune că cea mai mare nevoie a omului în zilele noastre nu este altceva decât cunoașterea de sine, care te va scoate dintru minciuna de sine”, a spus protosinghelul în debutul cuvântului de învățătură.
Exemplul cel mai pe viu despre cunoașterea de sine, care a dus la predarea totală în mâinile lui Dumnezeu, ne este oferit de iconarul Iordache Nicolau, care, smerindu-se, a lăsat pe Dumnezeu să lucreze la pictarea icoanei minunate a Maicii Domnului Prodromița: „Ultimul cuvânt l-a avut Domnul – după ce omul a ajuns la o adâncă cunoaștere de sine a neputințelor sale”.
Cunoașterea de sine smerită
Din păcate, adesea, cunoașterea propriilor neputințe ne aruncă în deznădejde, care ne imobilizează, fiindcă „intuim că adevărata vindecare va cere schimbarea unei organizări interioare de care noi ne-am atașat”, a continuat părintele stareț. „Vrem să dispară durerea, dar fără să renunțăm la mecanismele prin care o producem.”
„Descurajarea apare din întâlnirea violentă dintre așteptările noastre nerealiste și realitatea fiecărei persoane”, a explicat Protos. Arsenie Irimiea. „Pentru că omul nu știe să-și revizuiască așteptările, începe să se disprețuiască pe sine. Începe să se descurajeze pe sine. Și multe descurajări, iubiți credincioși, nu provin doar din slăbiciune, ci și din orgoliu rănit.”
Dar starețul a avertizat credincioșii să nu caute o vrednicie pe care nu o vor putea atinge.
„Eu n-am văzut în Scriptură cerând vrednicie de la noi Domnul: Veniți la mine toți și osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”, a amintit starețul. „Dar, dacă încerci din răsputeri să produci în tine o vrednicie pe care niciodată nu vei putea atinge, te vei descuraja și vindecarea nu va începe în tine.”
Hristos ne identifică prin relația noastră cu El
„Vindecarea începe adesea printr-o cunoaștere de sine mai dreaptă. De aceea, Hristos, în Scriptura de astăzi, îl numește pe slăbănog fiu. Foarte interesant, vedeți? Slăbănogul se identifică în jurul colegilor săi ca slăbănog. Dar Hristos îl numește fiu. Nu îl numește prin diagnostic, ci prin relație”, a explicat părintele stareț Arsenie Irimiea.
În acest sens, protosinghelul le-a amintit credincioșilor că „fiul poate să ceară orice”, indiferent de vrednicia sau nevrednicia lui. Dar, dacă ajungi să crezi că nevrednicia te împiedică să ai îndrăzneală în relația cu Dumnezeu, atunci înseamnă că „identitatea ta fuzionează cu suferința ta”.
„Și atunci suferința încetează să mai fie pentru tine o experiență și devine însăși definiția persoanei. Adică omul începe să-și privească întreaga viață prin rana lui.”
Dar, „Dumnezeu, când zice: Îndrăznește fiule. Iertate sunt păcatele tale, nu este încurajare emoțională, iubiți credincioși, ci este o intervenție asupra identității noastre. Dumnezeu refuză să reducă pe om la condiția lui actuală”, a explicat starețul de la Schitul Darvari.
„Ia-ți patul tău și umblă” = Nu te mai identifica prin boala ta
În ultima parte a cuvântului de învățătură, Protos Arsenie Irimiea a vorbit despre semnificația poruncii: „Ia-ți patul tău și umblă”.
Se întâmplă câteodată să găsești, lângă icoană sau lângă moaște, cârje, bastoane, ochelari. „Adică neputințele omului, pe care Dumnezeu i le-a vindecat”, a explicat părintele stareț. Dar, în urma vindecării slăbănogului din Capernaum, patul nu rămâne ca mărturie a vindecării.
„Patul era semnul dependenței sale”, a continuat starețul. „Și o să vedeți că putem trăi liber, chiar și cu niște răni și cicatrici, care însă încetează să mai fie identitatea noastră.”
„Domnul nu șterge biografia. Nu ne redă o viață în care rănile nu s-au produs. Domnul, când intră în viața ta, păstrează, iubiți credincioși, urmele rănilor tale ca mari semne ale biruinței pe care tu ai avut-o”, a explicat părintele protosinghel.
„Când te întâlnești cu Domnul, trecutul rămâne adevărat, dar nu mai este suveran. Este o diferență decisivă între a avea o rană și a fi condus de rană.”
Cum să ne silim să luăm Împărăția
În concluzie, starețul i-a îndemnat pe credincioși să se cerceteze cu sinceritate și să acționeze fără să caute să se simtă vrednici sau pregătiți: „Pentru că asta zice Domnul: Împărăția se ia cu sila. Sila înseamnă neplăcere. Și silitorii pun mâna pe ea. Adică oamenii obișnuiți cu multe neplăceri”.
„Ridică-te înainte de a te simți complet pregătit și ia-ți patul, pentru că dispoziția urmează acțiunii. Și mă rog Domnului ca și cu voi să se întâmple cuvântul Sfântului Macarie Alexandrinul, care zice: De vrea omul, de dimineață până seara, poate să ajungă la măsură Dumnezeiască”, a încheiat părintele stareț Arsenie Irimiea.
Mănăstirea Schitul Darvari și-a serbat duminică hramul de vară: Cinstirea Icoanei Maicii Domnului Prodromița. Icoana din patrimoniul mănăstirii este una dintre cele mai vechi copii din țară ale icoanei făcătoare de minuni de la Schitul Prodromu: a fost pictată în 1922 în Sfântul Munte.
Vezi și:
- Starețul de la Schitul Darvari ne învață cum să nu pierdem încredințarea că Dumnezeu ne iubește
- Starețul Mănăstirii Schitul Darvari: Întâlnirea cu Sf. Matrona cea Oarbă este o privire într-o oglindă duhovnicească
- Starețul Schitului Darvari despre harul unic al Prodromiței: Trezește în noi dorința de schimbare. Lăsați-vă priviți!
Foto credit: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu
