În cuvântul de învățătură de sărbătoarea Înălțării Domnului, Protos. Arsenie Irimiea, starețul de la mănăstirea bucureșteană Schitul Darvari, a meditat pe marginea bucuriei simțite de ucenici după ce s-au despărțit de Domnul înălțat la cer.
„Domnul îi binecuvânta și, pe când îi binecuvânta, îi abandona, Se înălța la cer, la Tatăl. Dar, culmea, acest abandon naște în ei bucurie”, a observat părintele stareț.
„Au plecat cu bucurie mare, conștienți fiind de ceva: orice aș face pe pământ, orice lucrare aș avea, lucrarea principală pe care Dumnezeu o are față de mine și pe care eu nu o înțeleg și nu o lucrez deloc, este că mă iubește.”
Nevoia de validare a relației cu Dumnezeu
Pierderea încredințării că Dumnezeu ne iubește se naște prin acumulări lente, prin rugăciunea pe care o consideri neascultată, prin boală, prin pierderi, prin nedreptate și prin eșec repetat, a continuat părintele protosinghel.
El a amintit de oamenii care simt uneori nevoia de validare în relație, întrebându-și perechea: Mă iubești?
Această nevoie permanentă de dovadă a iubirii celuilalt este lipsă de încredere, iar libertatea celuilalt de a nu-și afirma permanent iubirea naște în acești oameni teama de abandon. Omul se comportă adesea astfel și în relație cu Dumnezeu, a precizat părintele stareț.
„Omul este rănit în adâncul său de această credință că Dumnezeu nu-l iubește până la capăt din pricina păcatelor și a rănilor sale. Aș vrea să vă zic că acesta este un gând eretic. Și aș zice de aici, din fața altarului: Anatema! acestui gând, care nu e născut nici de mintea omului, nici de experiența lui, ci, aș zice, numai și numai de demon.”
A simți versus a fi încredințat
„Prezența adevărată este mult mai profundă și ține de încredințarea mea că Dumnezeu mă iubește și că iubirea Lui nu dispare atunci când nu o mai simt sau când păcătuiesc”, a explicat Protos. Arsenie Irimiea.
„Este o diferență între a simți iubirea lui Dumnezeu și a rămâne încredințat de iubirea lui Dumnezeu”, a subliniat starețul.
„Simțirea ta e schimbătoare. E dependentă de fluctuațiile propriei stări interioare. Pe când încredințarea e convingerea care nu se mai lasă condusă de emoție.”
„Cum să fac, Doamne, să trec de la emoție la încredințarea că Tu mă iubești?” s-a întrebat retoric părintele stareț.
Program duhovnicesc în trei pași
Răspunsul l-a dat schițându-le credincioșilor un scurt program duhovnicesc în trei pași, de testat în cele trei zile de la Înălțarea Domnului și până în Duminica a 7-a după Paști:
- „Unu: Să nu mai confund starea mea interioară cu adevărul despre Dumnezeu. Starea mea de acum e reală, da, dar nu e criteriul ultim al iubirii lui Dumnezeu. Chiar dacă eu nu mă suport, totuși să știți că Dumnezeu suportă și iubește ceea ce eu urăsc în mine.”
- „Doi: Să-mi curăț imaginea despre Dumnezeu, să mă întorc zilnic la chipul real al lui Hristos, prin citirea zilnică a Scripturii. Puteți să începeți cu următoarea rugăciune: Doamne, Te-am răstălmăcit. Acum voi citi Scriptura.”
- „Și trei: Să rostesc rugăciuni filiale. Adică, iubiți credincioși, după ce te-ai săturat de smiorcăială și de plâns și de autoflagelare, să te rogi lui Dumnezeu ca un fiu.”
„Așa se naște încredințarea în dragostea lui Dumnezeu”, a subliniat starețul de la Schitul Darvari.
„Și veți trăi, dacă faceți asta până duminică, ce au trăit ucenicii când au plecat de pe platoul acela unde Domnul S-a înălțat la cer: s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.”
Sărbătoarea Înălțării Domnului a coincis anul acesta cu hramul Mănăstirii Schitul Darvari: „Sf. Împ. Constantin și mama sa, Elena”. Sfântul lăcaș are rang de Paraclis Patriarhal.
Foto credit: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu
