Vineri se împlinesc 87 de ani de la plecarea la cele veșnice a Reginei Maria a României, supranumită și Regina Inimilor.
Deși se afla la tratament la Dresda, simțind că nu mai are mult de trăit, a decis să se întoarcă în România, unde a trecut la Domnul.
Dorința ei de a se afla în țară în ultimele clipe arată unde era acasă pentru suverana deplin adoptată de un popor pe care l-a iubit cu adevărat.
Patriarhul Daniel despre Regina Maria
Pentru contribuția ei la făurirea României Mari, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit-o în mesajul adresat cu ocazia Duminicii Mironosițelor din Anul Centenar al Marii Uniri (2018):
„Evocăm cu recunoștință contribuția Reginei Maria a României – un adevărat simbol al curajului, al devotamentului și al iubirii față de poporul român”.
Regina Maria despre poporul român
Prezentăm în continuare câteva citate ale Reginei Maria despre poporul român. Sunt mărturii care arată sentimentele ei față de români și legătura profundă creată cu supușii.
„Toți mă salută cu o bucurie aproape emoționantă, de aceea cred că vizitele mele nu sunt inutile. Le aduc flori, dulciuri, țigări. Cu cei mai grav răniți stau ceva mai mult. Nu se plâng mai deloc. Un lucru mă zguduie mai mult decât aș putea spune și îmi aduce lacrimi în ochi: când îi întreb dacă suferă, îmi spun «Da, sufăr, dar nu contează – fie să ajungi Domnia Ta împărăteasa tuturor românilor», acesta e refrenul etern, fiecare viață măruntă și umilă e gata să-și dea și ultima picătură de sânge, numai să ajung eu «Împărăteasa tuturor românilor.»”
— Maria, Regina României, Jurnal de război – 1916-1917
„Vederea lor te umple de umilință. De ce trebuie să se lase ei uciși ca să-i cârmuiesc eu pe cei mulți, într-o zi pe care oamenii aceștia simpli, probabil, nu vor trăi s-o vadă ? De ce ? Unul, groaznic rănit de un glonț dum-dum, era întins pe burtă, fiindcă nu putea sta în nicio altă poziție. A întors capul să se uite la mine – era foarte tânăr. «Rău m-au lovit, Mama Regina», mi-a spus, «rău m-a lovit dușmanul!» Cu lacrimi în ochi, m-am aplecat peste el ca să-l întreb dacă-l doare. «Mă doare, Mama Regina» – iar apoi refrenul etern «dar să trăiești Domnia Ta și să ajungi împărăteasa tuturor românilor». N-am putut îndura asemenea vorbe, pe următorul om asupra căruia m-am aplecat l-am văzut ca prin ceață din cauza lacrimilor. E ciudată povara atâtor priviri – nu știam cât de grea poate fi. Atâția ochi, unii după alții, și toți mă privesc pe mine. Unii cu iubire, unii uimire, unii cu nepăsare, unii cu iubire, unii cu durere mută, unii de parcă m-ar chema în ajutor, dar cei mai mulți resemnați … Zilele acestea m-am aplecat peste atâtea paturi și am privit în atâția ochi – și toți mă urmăresc la fiecare mișcare, de cum mă întorc îi simt asupra mea, sute și sute…”
— Maria, Regina României, Jurnal de război – 1916-1917
Pe lângă dragostea pentru costumul popular românesc, suverana iubea și liniștea bisericuțelor sătești, pe care le descoperea mereu cu bucurie.
„De multe ori am fost primită din inimă în aceste sătucene, țăranii ieșindu-mi înainte cu mânile pline de flori. La cel dintâi semn de apropiere a trăsurii mele, cete de călăreți rustici vin în goană ca să mă întâmpine, săltând grăbit pe căluții lor zburliți, purtând stegulețe ori ramuri înflorite și chiuind de bucurie. Se țin hojma de trăsură, ridicând nori de praf. […] Clopotele satului sună, glasurile lor sunt pline de voioșie; și ele-ți strigă: bine-ai venit! Cete de femei îmbrăcate vesel și de copii se revarsă din case, după ce și-au prădat grădinile ca să samene flori în calea Reginei lor”.
— Regina Maria a României, Țara mea
În 1919, Regele Ferdinand Întregitorul și Regina Maria au vizitat Transilvania proaspăt eliberată și unită cu România. Regina descrie într-un loc cum au primit-o românii transilvăneni.
Am fost aclamați ca eliberatori, mari eroi, eu am fost numită «mama tuturor românilor», «doamna mult iubită care i-a unit pe toți», «mama după care tânjiseră», «cea mai scumpă femeie de pe pământ». Toate femeile cădeau în genunchi și sărutau poala hainei mele, altele dădeau unele peste altele, o doamnă în vârstă, izbucnind în lacrimi, și-a pus fruntea pe pieptul meu, copii mici se agățau de mâinile mele, bătrâni gârboviți și slăbiți își acopereau fețele și plângeau de bucurie. A fost o manifestație extraordinar de impresionantă și cea mai mișcătoare, izbucnire de bucurie, de dragoste și recunoștință pe care le-am simțit, trebuie să le iau pe toate în inima mea”.
— Maria, Regina României, Însemnări zilnice (decembrie 1918-decembrie 1919)
Anul acesta, în 29 octombrie se împlinesc și 150 de ani de la nașterea Reginei Maria. Recent, Institutul Cultural Român de la Londra i-a dedicat o suită de manifestări în Scoția, la Edinburgh.
Vezi și:
- 146 de ani de la nașterea Reginei Maria, cea care s-a identificat cu sufletul poporului român
- 147 de ani de la nașterea unei Suverane – a României Mari și a inimilor supușilor ei
- Puterea dragostei, noblețe a sufletului: 149 de ani de la nașterea Reginei Maria
Foto credit: Arhivele Naționale ale României
