Se împlinesc 120 de ani de la nașterea Sfintei Blandina, mărturisitoare a credinței în secolul 20

Se împlinesc marți 120 de ani de la nașterea Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași, cunoscută credincioșilor drept „Mama Blondina”.

Sfânta Mărturisitoare Blandina (Gobjilă) s-a născut în data de 24 februarie 1906 în satul Grășeni din Basarabia, în familia preotului Zaharia Popovici și a preotesei Serafima, crescând într-un mediu profund ancorat în viața liturgică a Bisericii.

A urmat studiile pedagogice și a devenit învățătoare, iar în anul 1926 s-a căsătorit cu inginerul Gheorghe Gobjilă, împreună cu care a avut un fiu, Vladislav.

Deportarea în Siberia

Destinul familiei a fost însă schimbat dramatic de ocupația sovietică a Basarabiei din 1940, când ea și soțul ei au fost deportați în Siberia, unde au trăit timp de 15 ani experiența detenției, a foametei și a muncii silnice.

În lagăr, Mama Blondina a fost întărită duhovnicește de credința și sprijinul unor călugărițe și femei evlavioase, mai ales după moartea soțului ei. A ieșit din detenție slăbită fizic, dar cu o credință neclintită, iar vestea că fiul ei trăia în România i-a adus alinare după ani de suferință.

„Mama Blandina este un simbol al suferinței românilor deportați în Siberia și al rezistenței prin credință a tuturor mărturisitorilor. Deși n-a murit ca martir (ucis pentru credință), viața ei a fost un adevărat martiraj, ea rămânând statornică și fidelă lui Dumnezeu.”, a scris Episcopul Veniamin al Basarabiei de Sud într-o biografie dedicată sfintei recent canonizate.

Fidelitate față de Hristos

Ajunsă în țară în 1957, a fost nevoită să înfrunte alte încercări, fiind pusă în situația de a alege între credință și familie. Alegând fără ezitare fidelitatea față de Hristos, a rămas fără adăpost și s-a stabilit la Iași, unde a fost sprijinită de o familie creștină.

La Catedrala Mitropolitană din Iași a devenit o prezență discretă, dar statornică, dedicându-și viața rugăciunii, transcrierii și traducerii de acatiste, precum și ajutorării celor aflați în suferință.

Cunoscând judecata și neînțelegerea unor oameni pentru viața sa smerită, răspundea cu seninătate: „Mie nu îmi este rușine să spăl picioarele Mântuitorului Hristos”, mărturisind prin fapte iubirea și smerenia evanghelică.

Trecerea la Domnul și canonizarea

Sfânta Blandina a trecut la Domnul în data de 24 mai 1971, fiind condusă pe ultimul drum de numeroși preoți, monahi și credincioși.

Mormântul său din Cimitirul „Eternitatea” din Iași a devenit loc de rugăciune și pelerinaj pentru cei care au simțit ajutorul ei duhovnicesc.

Viața sa, marcată de prigoană și jertfă, a fost recunoscută oficial de Biserica Ortodoxă Română prin canonizarea decisă de Sfântul Sinod în data de 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași”, fiind prăznuită anual în ziua de 24 mai.