Biserica Ortodoxă se află duminică, 27 decembrie 2015, în a treia zi de Crăciun. În cuvântul de învăţătură rostit înParaclisul Reşedinţei Patriarhale cu hramulSfântul Grigorie Luminătorul,Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a evidenţiat învăţăturile desprinse din Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul al II-lea, versetele de la 13 la 23, citită astăzi în toate lăcaşurile de cult.
În planul lui Dumnezeu există o lucrare sfântă
„Evanghelia acestei duminici este plină de semnificaţii duhovniceşti întrucât ne aratăplanul lui Dumnezeu de mântuire a lumii, dar şi contradicţiile istoriei omenirii robite de păcat şi de moarte. La puţin timp după Naşterea Sa, Pruncul Iisus se află în primejdie de moarte, deoarece regele Irod căuta să-L ucidă. Vedem, aşadar, că viaţa lui Hristos este de la început îndreptată spre suferinţă, aşa cum a prevăzut proorocul Isaia când vorbea despre Slujitorul Domnului ca fiind un«om al durerilor şi cunoscător al suferinţei»(Isaia 53, 3). Pe de o parte, evenimentele pe care le descrie Evanghelia de astăzi se desfăşoară dramatic, întrucât bunătatea şi generozitatea păstorilor şi a magilor arătate Pruncului Iisus sunt umbrite de răutatea invidiei şi a dorinţei pătimaşe de stăpânire a lui Irod, regele Iudeii. Pe de altă parte, se vede căîn planul lui Dumnezeu, Care cunoaşte cum se manifestă natura umană robită de păcat şi pândită de moarte, există o lucrare sfântă care biruieşte răutatea demonilor şi a oamenilor din lume, astfel încât Dumnezeu salvează viaţa oamenilor prigoniţi şi transformă fuga în salvare şi înstrăinarea în binecuvântare”, a spus Preafericirea Sa.
Dumnezeu a anunţat cu veacuri înainte evenimente din istorie care au o semnificaţie duhovnicească deosebită
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a mai subliniat faptul că „Dumnezeu a anunţat cu veacuri înainte, prin prooroci, evenimente din istorie care au o semnificaţie duhovnicească deosebită. Chiar şi uciderea copiilor nevinovaţi din Betleem şi împrejurimi, la porunca regelui Irod, a fost prevăzută de Ieremia proorocul prin cuvintele:«Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă. Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să se mângâie pentru că nu mai sunt»(Ieremia 31, 15). Înţelegem, aşadar, că Mântuitorul vine într-o lume a violenţei, robită de păcat şi de moarte, de răutate şi întunecime sufletească, în care foarte adesea crima sângeroasă se întinde şi asupra vieţii celor nevinovaţi”.
Naşterea Domnului Iisus Hristos poartă deja în ea arvuna Crucii şi a Învierii Sale
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai explicat faptul că „La Sărbătoarea Naşterii Domnului, în zilele de 27, 28 şi 29, prăznuim o mulţime de martiri sau mucenici:Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, cei 20.000 de mucenici arşi în Nicomidia şi cei 14.000 de prunci din Betleem şi împrejurimi ucişi de Irod. Înţelegem prin aceasta că încă de la începutul vieţii Sale pământeşti Mântuitorul Iisus Hristos Se îndreaptă spre jertfă, spre Cruce, că va trece prin moarte, ca apoi să învieze şi să dăruiască lumii viaţă veşnică. De aceea, Naşterea Domnului Iisus Hristos poartă deja în ea arvuna Crucii şi a Învierii Sale.În mod minunat, vedem cum Dumnezeu schimbă răul în bine. Mântuitorul fuge în Egipt, deşi acesta era considerat de evrei ca fiind pământul robiei şi al idolatriei păgâne. Poporul evreu a fost dus odinioară în Egipt ca popor de sclavi sau robi, iar mai târziu, prin Moise, a fost eliberat de robia lui Faraon. Acum, însă, vedem că Mântuitorul binecuvântează Egiptul prin fuga Sa ca Prunc în această ţară şi apoi prin revenirea Sa în pământul lui Israel, împlinindu-se cuvintele proorocului, care spune:«Din Egipt am chemat pe Fiul Meu»(Osea 11, 1). Prin aceasta,Evanghelia ne arată că nu doar poporul ales este chemat la mântuire, ci şi neamurile păgâne reprezentate prin ţara Egiptului, unde a primit adăpost pentru un timp Pruncul Iisus. Aşadar, Iisus cunoaşte exilul de mic copil. Dar suferinţa exilului a fost transformată în biruinţă a vieţii, o încercare grea pentru El a devenit o binecuvântare pentru alţii”
Retragerea Mântuitorului Hristos în Nazaretul Galileii are o semnificaţie misionară şi mântuitoare
„Evanghelia ne mai arată căretragerea Mântuitorului Hristos în Nazaretul Galileii are o semnificaţie misionară şi mântuitoare.«Galileea neamurilor»(Isaia 8, 23)era o prefigurare a popoarelor care vor primi credinţa în Hristos şi se vor creştina. Mântuitorul ştia că Galileea era socotită de mulţi evrei ca fiind o provincie fără mare importanţă. Totuşi, El acceptă să locuiască o parte a vieţii Sale (copilărie şi tinereţe) în Galileea, alături de oameni diferiţi şi necăjiţi, refugiaţi şi săraci care au venit aici din alte ţări. Între aceşti oameni de neamuri diferite va creşte Pruncul Iisus. Chiar şi prin aceasta se văd smerenia Lui şi dragostea Lui faţă de toţi oamenii.Iisus este prieten cu cei săraci, solidar cu străinii exilaţi sau refugiaţi, apropiat de cei marginalizaţi şi dispreţuiţi, pentru că vede în toţi valoarea infinită a fiecărui om, dincolo de rangul lui în societate, poziţie centrală sau supravieţuire marginală, dincolo de bogăţie sau sărăcie, dincolo de orice clasificare sau judecată omenească subiectivă şi colectivă. Când nu se mai află oameni care să-L ajute pe Pruncul Iisus, vin îngerii din cer să-L apere, să-L ocrotească. Îngerul îi spune în vis lui Iosif:«Ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă»(Matei 2, 13). Observăm că îngerul a spus«mama Lui», nu«soţia ta», fiindcă Maica Domnului avea pe dreptul Iosif doar ca un protector, dar el nu era soţul ei şi nici tatăl Pruncului Iisus, pentru că Părintele Ceresc era Tatăl adevărat al Pruncului născut în Betleem”, a mai arătat Patriarhul României.
Dumnezeu, prin îngerii Săi, ajută pe oameni când aceştia sunt smeriţi şi singuri
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai precizat că „Pericopa evanghelică de astăzi subliniază căDumnezeu, prin îngerii Săi, ajută pe oameni când aceştia sunt smeriţi şi singurişi că dreptul Iosif a fost binecuvântat de Dumnezeu să poarte grijă de Copilul Iisus ca şi când ar fi fost tatăl Lui. De aiciînvăţăm că, totdeauna, copiii au nevoie atât de afecţiunea mamei, cât şi de afecţiunea tatălui. Nu era suficientă afecţiunea mamei.Prin aceasta, Dumnezeu ne arată binecuvântarea familiei. După cum la început prin familie a intrat păcatul în lume, întrucât Adam şi Eva formau prima familie umană, tot aşa acum Mântuitorul lumii, Noul Adam, prin familie vine în lume ca să vindece lumea de păcatul neascultării şi de moarte. Astăzi, familia creştină este din ce în ce mai vulnerabilă, deoarece trăieşte într-o lume tulburată spiritual şi este confruntată cu sărăcia, nesiguranţa zilei de mâine, şomajul, mugraţia, instabilitatea şi dezorientarea”.
O icoană vie a martiriului
În cuvântul Său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit şi despre personalitatea Sfântului Mucenic Arhidiacon Ştefan.
„Astăzi facem pomenirea Sfântului Apostol, Întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. El era un tânăr plin de Duhul Sfânt care făcea minuni şi propovăduia cu îndrăzneală credinţa în Iisus Hristos, dovedindu-o din Sfintele Scripturi. Este o icoană vie, luminoasă, a martiriului. Aşa după cum Hristos Domnul S-a rugat pe Cruce zicând «Părinte iartă-le lor că nu ştiu ce fac», referindu-se la cei care Îl răstigneau, tot aşa şi Sfântul Arhidiacon Ştefan se roagă pentru cei care îl ucid zicând «Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta». Deci, puterea aceasta de a răbda suferinţa, fără ca să răspundă la ură cu ură, la răutate cu răutate, ci a răspunde la violenţă cu iertare, este putere din puterea lui Hristos. Este lucrarea Duhului Sfânt care aduce iubirea jertfelnică a lui Hristos în sufletele martirilor. În veacurile primare creştinii au fost persecutaţi, mai ales de către împăraţii romani păgâni, dar şi mai târziu şi chiar şi astăzi sunt persecutaţi în diferite părţi ale lumii, în Orient şi în alte părţi. Există o mulţime de oameni care mărturisesc credinţa cu preţul vieţii lor. Această încercare prin suferinţă a credinţei este rezultatul faptului că lumea plină de răutate din cauza păcatelor este adesea ostilă lui Hristos, ostilă Evangheliei. Unii se bucură de întâlnirea cu Hristos, iar alţii se împotrivesc sau nu vor să audă de iubirea Lui, de jertfa Lui”.
Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica dinaintea Botezului Domnului.
