Creștinii ortodocși îl sărbătoresc la 6 decembrie pe Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei.
Sfântul Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei s-a născut la sfârșitul secolului al III-lea, în localitatea Patara (Asia Mică), din părinții Teofan și Nona. Pe lângă părinți, unchiul său, Episcopul Nicolae al Patarei, a avut un rol important în biografia sfântului, fiindu-i luminător în drumul slujirii lui Dumnezeu.
A studiat la cele mai bune școli, unde s-a remarcat prin inteligență, iar în bisericile în care intra uimea pe toți prin blândețe și noblețe sufletească. Episcopul Nicolae, plecând la Ierusalim să se închine la Sfântul Mormânt, a lăsat toată grija eparhiei în seama nepotului său. În acest timp părinții Sfântului Nicolae au murit. El i-a îngropat în Patara, iar averea moștenită a împărțit-o săracilor. La întoarcerea unchiului său, Nicolae pleacă în pelerinaj în Țara Sfântă. Când s-a întors de la Locurile Sfinte, a mers la Mănăstirea Sionului, întemeiată de unchiul său. Îndemnat de Dumnezeu, s-a reîntors apoi în cetatea Mira, pentru a trăi între oameni.
După moartea arhiepiscopului Mirei Lichiei (eparhie din Asia Mică) Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Tradiția spune că Dumnezeu S-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop de Miria pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Primul bărbat care a intrat în Biserica arhiepiscopală a fost Sf. Nicolae. El a refuzat la început această funcție, însă Mântuitorul i S-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia și îndemnându-l să primească noua demnitate.
Ca arhiepiscop, Sfântul Nicolae a avut o activitate deosebită. A ajutat pe săraci, i-a primit pe cei păcătoși, a apărat credința de erezii și de persecutorii păgâni, el însuși fiind chinuit de soldații împăraților Dioclețian și Maximian, care au încercat să distrugă creștinismul. El a continuat să apere legea lui Hristos, mergând prin orașul Mira și distrugând toate statuile zeilor la care se închinau păgânii. În jurul anului 305 a fost întemnițat, dar atunci când pe tronul Imperiului Bizantin a urcat Sf. Constantin cel Mare (305-335), creștinii putând să-și manifeste liber credința, Sfântul Nicole a fost eliberat.
În Biserică, apar însă primele tulburări eretice prin persoana lui Arie ce se raporta cu o înțelegere pur omenească la Taina Întrupării Mântuitorului, știrbindu-I Acestuia calitatea dumnezeirii Sale. La cererea Sf. Împărat Constantin are loc astfel primul Sinod Ecumenic în anul 325 în localitatea Niceea, ce avea drept scop îndreptarea ereziei ariene. Printre cei 318 de părinți participanți a fost convocat și Sfântul Nicolae. Arhiepiscopul Mirelor Lichiei era un om cu o cultură extraordinară și cu un profil moral desăvârșit, fiind unul dintre cei care au luat cuvântul la Sinodul I Ecumenic.
Se spune despre Sfântul Nicolae că a condamnat erezia lui Arie, iar această condamnare a fost atât de vehementă, atât de convingătoare și el a fost atât de supărat de atitudinea lipsită de credință a lui Arie, încât l-ar fi pălmuit chiar pe acesta. Ieșirea aceasta l-a costat însă deprecierea celorlalți părinți ce au catalogat acest gest incompatibil cu demnitatea slujirii arhierești. Drept urmare, însemnele arhierești i-au fost retrase sfântului. Peste scurtă vreme însă, din cauza unei vedenii avute de unul dintre Sfinții Părinți de la acest sinod, situația este îndreptată. În această teofanie, Mântuitorul Hristos ținea deasupra capului Sfântului Nicolae Evanghelia, iar Maica Domnului purta în mâini omoforul, semn că Dumnezeu dorea reabilitarea ierarhului său. Nu se știe cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a plecat la Hristos, unele surse indicând anul 340, altele 350. Se știe doar data, respectiv cea la care astăzi îl cinstim pe Sfântul Nicolae, 6 decembrie.
Datorită minunilor pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar și al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemăritate, al celor acuzați pe nedrept. În anul 1087, de frica expansiunii musulmane, moaștele sale, care rămăseseră în Mira Lichiei, au fost transferate la Bari, în Italia, unde sunt păstrate într-o criptă sub Biserica care îi este dedicată în acest oraș italian. O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află în țara noastră la Biserica „Sfântul Gheorghe” Nou din București.
Moș Nicolae vine cu zăpadă și daruri pentru copii
În calendarul popular, Sfântul Nicolae face parte din categoria sfinților care apar asemenea unor bătrâni, ca niște moși cu barbă. La nivelul mentalității populare vechi, timpul era transfigurat, personificat, în sensul că el se naște, trăiește, îmbătrânește și moare, astfel că anul începe cu sfinții tineri, și se termină cu cei bătrâni.
Moș Nicolae, cel blând, protector al copiilor
Acest obicei al darurilor oferite de Moș Nicolae vine de la cunoscuta blândețe a acestuia, mai ales că, așa cum se spune, la sfârșitul vieții, el și-a donat întreaga avere săracilor, fiind foarte milostiv. De asemenea, se știa, în tradiția populară, faptul că Sfântul Nicolae era un justițiar, de aici și nuielușa care era un motiv de îngrijorare pentru copiii mai puțin cuminți. Această nuielușă a apărut, în imaginația populară, de la faptul că Sfântul Nicolae cel real a fost episcop, a avut o cârjă episcopală, iar lumea a reținut că el era un om corect, că îi pedepsea pe cei care făceau diverse rele.
Ajunul acestei sărbători este considerat ca fiind foarte important, se făceau pregătiri pentru cadourile care erau puse în ciuboțele. Dacă la Crăciun cadourile se pun sub brad, acum Moș Nicolae aduce cadouri în ciorăpei, ciuboțele și se spune că el coboară pe horn, pentru a-și duce la îndeplinire misiunea. Despre această venire a moșului pe horn se vorbește într-o legendă care povestește despre acele fete care erau sărace și care doreau să se căsătorească, astfel că, moșul intrând pe hornul casei, la fiecare le-a dat câte un săculeț cu bani sau cu aur.
„De sărbătoarea Sfântului Nicolae, fiecare membru al familiei se pregătește într-un fel anume. Copiii își pregătesc ghetuțele, bunicii fac previziuni meteorologice, în timp ce fetele pregăteau o colivă pe care o păstrau până la Anul Nou, atunci când doreau să își facă de ursită. Tot acum se pun crenguțe în apă astfel încât acestea să înverzească până la Crăciun”, după cum a precizat Ovidiu Focșa, muzeograf la Muzeul Etnografic al Moldovei.
Un bătrân cu barba albă, care aduce zăpadă de ziua lui
Moș Nicolae apare cel mai des în legendele populare românești, mai ales în Maramureș, ca un bătrân cu barba albă călare pe un cal alb care trebuia să aducă neapărat, de ziua lui, zăpadă. De altfel, în această zi se făceau și previziuni meteorologice, astfel că dacă ningea în acea zi, oamenii din vechime se așteptau la o iarnă scurtă, iar dacă nu ningea, oamenii se așteptau la o iarnă lungă. De obicei, astfel de previziuni meteorologice se făceau cu precădere în ajunul marilor sărbători, așa cum erau și la Anul Nou, Bobotează, făcând parte din categoria practicilor ritual-cermoniale din preajma marilor sărbători populare tradiționale.
Tot în tradiția populară, Moș Nicolae apare ca fiind patron al celor care călătoresc pe apă, fiind un sprijin și o călăuză pentru toți cei care și-au legat viața de apă, fiind patron al corăbierilor, al plutașilor.
De asemenea, tradiția populară îl menționează ca fiind un apărător, protector al fetelor sărace, mai ales a celor necăsătorite și se spune că le căsătorește pe cele care își doresc o familie.
Sfântul Nicolae este foarte iubit în țările ortodoxe, atât Grecia, cât și Rusia îl au ca ocrotitor, de aici și numele atât de des întâlnit al sfântului în aceste țări. În zonele cu populație catolică sau greco-catolică de la noi din țară, Sfântul Nicolae este sărbătorit mai ales de copii care fac diverse serbări, petreceri în așteptarea darurilor. În mediul ortodox aceste sărbători au prins mai puțin, fiind mai pregnantă sărbătoarea religioasă, dar Sfântul Nicolae este văzut ca un protector al copiilor, precum și al tinerilor.
Cetele de tineri încep pregătirile pentru colindat
O dată cu sărbătoarea Sfântului Nicolae are loc și debutul pregătirilor pentru sărbătorile de iarnă, acum se formează ceata de colindători, se alege căpetenia, cel care avea obligația să aibă grijă de bunul mers al pregătirilor. Această ceată de colindători era formată, în comunitățile tradiționale, exclusiv din flăcăi, care se întâlneau începând cu Sfântul Nicolae până la Ajunul Crăciunului, iar în Moldova până la Anul Nou, dat fiind că în Moldova nu există forma de colind cu măști la Crăciun, cum este în Maramureș și Transilvania. Moș Nicolae era considerat ca fiind patronul cetei de tineri astfel că pregătirile acestora pentru colindat nu puteau începe decât în ziua acestuia de sărbătorire.
Cu Sfântul Nicolae debutează pregătirea obiceiurilor de iarnă și începe o perioadă mult așteptată în comunitatea tradițională, cea între 6 decembrie și 8 ianuarie, timp în care, după Sfântul Nicolae vine sărbătoarea tradițională a Ignatului, Crăciunul, Sfântul Ștefan, Ajunul Anului Nou, Anul Nou, Sfântul Vasile, Boboteaza și Sfântul Ion, perioada cea mai încărcată de semnificații în satul tradițional românesc. (informații preluate din articolul Moș Nicolae vine cu zăpadă și daruri pentru copii, publicat în săptămânalul Lumina de Duminică din data de 2 decembrie 2007, semnat de Oana Rusu.)
