Obștea Mănăstirii Putna a oficiat o slujbă de Parastas miercuri, în memoria miilor de nord-bucovineni masacrați de sovietici la Fântâna Albă în momentul când aceștia au vrut să treacă pașnic granița cu România, pentru a se refugia în patria-mamă după ocuparea Bucovinei de Nord.
„O dramă, o durere, o jertfă despre care decenii la rând, în perioada comunistă nu s-a scris, nu s-a vorbit, nu s-a știu nimic. Dar, după căderea comunismului, supraviețuitorii au vorbit. Rudele lor au vorbit. Au făcut parastase pentru cei morți. Ne-au chemat și pe noi, românii din țară, căci cu fața către noi, către țară, au murit aceia”, a spus Arhim. Melchisedec Velnic, starețul mănăstirii.
Slujba a fost oficiată la portalul din piatră albă, cu cișmea, de la intrarea în mănăstire, realizat simbolic în Anul Centenar al Marii Uniri în memoria victimelor masacrului. „Apa care curge din cișmea este simbol al vieții care izvorăște din jertfa lor”, a explicat părintele stareț.
Prin pomenire îi primim în suflete
„Ei au fost despărțiți de România, dar acum, prin pomenire, îi primim în sufletele noastre. Nu au fost lăsați să ajungă atunci în România, dar ajung acum, prin sufletele noastre. Prin pomenirea lor, noi le oferim loc în patria pământească a românilor. Dar, prin această unire sufletească, și ei ne oferă ceva: ei ne primesc alături de ei în patria cerească”, a încheiat Arhim. Melchisedec Velnic.
După slujba de pomenire au fost depuse coroane și jerbe de flori, au fost susținute alocuțiuni, iar Grup Grupul vocal-tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni” al Liceului Tehnologic „Ion Nistor” din Vicovu de Sus, județul Suceava, a coordonat de prof. Vasile Schipor, a susținut un recital.
La eveniment au participat Irina Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, sen. Laurențiu Plăeșu, vicepreședintele Senatului României, Cristina Dumitrescu, președinta Comisiei pentru Românii de Pretutindeni din Senatul României, Generalul Vasile Moțoc, președintele filialei județene a Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din Ministerul Afacerilor Interne, Gheorghe Coroamă, primarul din Putna, alți edili din zonă, profesori și elevi.
Jertfa lor, o lecție a iubirii de țară
„Aș vrea să vă rog să privim cu toții acea zi și jertfa lor ca pe o lecție. O lecție a iubirii de țară. Ei nu au vrut să rămână acolo fără credință, fără demnitate, fără onoare, ci și-au îndreptat fața către țara mamă. Au vrut să fie aici, cu frații lor”, a spus Cristina Dumitrescu, președinta Comisiei pentru Românii de Pretutindeni din Senatul României.
„La fel trebuie să privim românii care trăiesc și acum în nordul Bucovinei, în Serbia, în Bulgaria, în Ungaria, în Albania, români din comunitățile istorice românești, care și acum sunt tot cu fața către România și așteaptă ceva de la țara noastră.”
„Îmi dau seama cât de vremelnici sunt conducătorii țării noastre. Unii vin, alții pleacă”, a recunoscut senatoarea. „Însă Biserica este singura care își va aminti cu siguranță în fiecare an, la fiecare dată importantă pentru tot ce au însemnat eroii neamului care s-au jertfit pentru viitorul nostru.”
Daniela Ceredeev, inspector școlar pentru județul Suceava la disciplina Religie, a vorbit despre simbolismul Portalului Alb dedicat de Mănăstirea Putna victimelor masacrului.
„Poarta aceasta monumentală se dovedește a fi dintre cele ce cheamă sufletele din nou și din nou înapoi, ne adună în rugăciune și ne primenește făgăduința de a-i neuita pe cei care cu viața lor și-au mărturisit credința”, a spus inspectorul școlar.
Fuga dintr-o temniță interioară
O mărturie de la un român originar din Bucovina de Nord a fost cea a lui Marin Gherman, cadru didactic la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava și coordonatorul portalului de limba română BucPress, cu știri în limba română din Bucovina de Nord.
„Îmi povestea bunica faptul că, într-o noapte de iunie, a devenit, fără să fie întrebată, cetățean sovietic”, a spus el. „Pentru mine, Fântâna Albă e despre o încercare de a fugi dintr-o pușcărie fără pereți, sau dintr-o pușcărie care se transformă într-o temniță interioară.”
„De noi depinde neuitarea. Să vorbim mai mult despre asta, să vorbim despre Fântână Albă cum vorbesc alte popoare despre Katyn, de exemplu, să scriem despre asta, să ne rugăm pentru ei, să ne adunăm aici, să ne adunăm în alte părți și să le spunem tuturor în întreaga lume că Fântână Albă este despre o crimă împotriva umanității în inima Europei. Și nu trebuie să se mai repede vreodată”, a subliniat Marin Gherman.
Putna este acasă
Ultima alocuțiune a fost susținută de Consulul General Irina Loredana Stănculescu. Reprezentanta statului român a subliniat că „avem o obligație și o datorie morală să ne aducem aminte an de an de această zi în care acești oameni au dorit să trăiască liberi în țara mamă și să traverseze granița”.
„Ascultându-l pe domnul Marin Gherman, care este un fiu al comunității românești în regiunea Cernăuți, văzând-o aici și pe doamna Aurica Bojescu, cea care se luptă în fiecare zi pentru drepturile minorității române din Ucraina, vin cu sufletul deschis și-mi spun că întotdeauna la Putna este acasă”, a adăugat Consulul General al României la Cernăuți.
La final, Arhim. Melchisedec Velnic i-a oferit în dar cărțile consulului general din Colecția „Destin Bucovinean” coordonate de acad. Alexandrina Cernov și apărute la Editura Nicodim Caligraful a Fundației „Credință și Creație. Acad. Zoe-Dumitrescu Bușulenga – Maica Benedicta”.
Despre masacrul de la Fântâna Albă
Între 2000 și 5000 de români nord-bucovineni au fost uciși în poiana de la Varnița (Fântâna Albă). Numărul victimelor nu se cunoaște cu exactitate. Oamenii au pornit în masă spre graniță în urma colportării insistente de zvonuri că ar urma să fie lăsați să se refugieze în România.
Alături de morți, răniții au fost acoperiți de vii cu pământ, care s-a mișcat zile întregi până când toți și-au dat duhul. Ulterior, autoritățile sovietice au plantat molizi în poiana în care au fost îngropați.
La scurt timp după masacru, 13.000 de familii din satele țăranilor români uciși la Fântâna Albă au fost deportate în Siberia și Kazahstan. Doar circa 10% dintre cei deportați au rămas în viață și s-au întors în Bucovina natală.
În anul 2011, ziua de 1 aprilie a fost declarată prin lege „Ziua națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrului de la Fântâna Albă și ale altor zone, ale deportărilor, ale foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie”.
Resurse
Volumele despre calvarul nord-bucovinenilor sub ocupația sovietică, disponibile integral pentru descărcare:
- Fântâna Albă – Golgota Neamului;
- Drama românilor din Regiunea Cernăuți: masacre, deportări, foamete în 1940–1941, 1944–1947;
- Destinul Bisericii românești din nordul Bucovinei în perioada sovietică;
- Refugiul;
- Bucovina neînfrântă;
Vezi și:
- Putna.ro: Mărturia dragostei de țară a românilor de la Fântâna Albă. 85 de ani de neuitare
- Românii din nordul Bucovinei s-au rugat pentru victime pe locul masacrului de la Fântâna Albă
Foto credit: Youtube / Mănăstirea Putna
