Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, a avertizat, duminică, la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Siminicea (județul Suceava), împotriva patimii puterii, care-l face pe om să renunțe la Dumnezeu.
În cuvântul rostit în Duminica după Nașterea Domnului, ierarhul a explicat că Regele Irod, ucigașul celor 14.000 de prunci, reprezintă „chipul omului care nu poate primi pe Dumnezeu pentru că nu vrea să renunțe la sine”.
„Sfântul Ioan Gură de Aur spune limpede că patima stăpânirii îl face pe om mai sălbatic decât fiarele. Iar Irod nu se teme de Prunc, ci de pierderea controlului. De aceea, în loc să se plece înaintea lui Dumnezeu, el caută să-L elimine. Acolo unde omul își absolutizează puterea, Dumnezeu devine incomod”, a afirmat ierarhul.
Dar răspunsul lui Dumnezeu este, pentru unii, surprinzător: evită forța și arată puterea smereniei.
„Răspunsul lui Dumnezeu la această violență este surprinzător: nu confruntare, ci retragere; nu forță, ci tăcere; nu judecată, ci răbdare. Îngerul îi poruncește lui Iosif să ia Pruncul și pe Maica Sa și să fugă în Egipt. Dumnezeu nu Se apără prin putere, ci Se lasă purtat de brațe omenești.”
„Sfântul Grigorie de Nyssa vede aici pedagogia dumnezeiască a smereniei zicând că Dumnezeu nu biruie răul zdrobindu-l, ci lăsându-l să-și arate goliciunea”, a continuat PS Nectarie de Bogdania.
Mucenici fără voie
În continuare, după evocarea credinței nestrămutate a Maicii Domnului, ierarhul a meditat la mucenicia celor 14.000 de prunci și despre rana produsă de acest masacru în inima istoriei.
„Evanghelia ne conduce apoi spre unul dintre cele mai grele momente ale istoriei biblice: uciderea pruncilor din Betleem. Nu este o scenă secundară, ci o rană deschisă în inima istoriei. Biserica nu o ocolește, pentru că mântuirea nu se construiește ignorând suferința”.
„Sfântul Irineu al Lyonului numește acești prunci mucenici fără voie, pentru că moartea lor este legată direct de venirea lui Hristos în lume. Ei nu apucă să vorbească, dar moartea lor devine o mărturie a lui Dumnezeu. Plânsul mamelor din Betleem nu este un detaliu poetic, ci o realitate pe care Dumnezeu o asumă”, a transmis Arhiepiscopul vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului.
Viața în Hristos ne cheamă la comuniune
În finalul cuvântului său, PS Nectarie de Bogdania ne îndeamnă să ne asumăm o credință matură, lipsită de iluzii și confuzii. Suferințele nu lipsesc din viața creștinului, dar Hristos este alături de noi în mijlocul acestor încercări.
„În duminica aceasta, Dumnezeu ne cere, așadar, o credință matură, lipsită de iluzii. Ne cere să nu confundăm pacea cu absența conflictului și bucuria cu confortul. Pacea lui Hristos este rodul unei vieți așezate în adevăr, iar bucuria vine din comuniunea cu Dumnezeu, nu din lipsa problemelor.”
„Să învățăm de la Dreptul Iosif ascultarea fără explicații inutile, de la Maica Domnului tăcerea care păstrează credința, iar de la Pruncul Hristos răbdarea care vindecă lumea. Să nu ne temem de Egiptul vieții noastre, pentru că Dumnezeu merge cu noi, și să nu disprețuim Nazaretul existenței noastre, pentru că acolo se poate naște sfințenia.”
„Astfel, trăind acest praznic de bucurie, nu ca emoție sezonieră, ci ca început al unei vieți asumate în Hristos, vom înțelege că Pruncul din iesle nu ne cheamă la refugiu spiritual, ci la adevăr, la maturitate și la comuniune permanentă cu Dumnezeu”, a conchis Preasfinția Sa.
Foto credit: Gabriel Nițu
