174 ani de la nașterea Sf. Matrona de la Hurezi, cuvioasa care a viețuit în mănăstire din pruncie

Duminică s-au împlinit 174 de ani de la nașterea unei sfinte: Sf. Matrona de la Hurezi, cuvioasa care a crescut în mănăstire din frageda pruncie.

S-a născut în data de 2 august 1852 Săliștea Sibiului, iar la Botez părinții i-au dat numele de Maria.

Vocație monahală în familie

Tatăl ei, păstorul Nicolae, a ajuns cu turmele până în părțile Sfântului Munte, unde a fost tuns în monahism cu numele de ­Nicodim. A fost mai târziu hirotonit ieromonah și a viețuit în apropierea Chiliei Sfântului Sfințit Mucenic Ipatie al Gangrelor.

Ca o dovadă că vocația sfințenie se moștenea în această familie, și un nepot al Sfintei Cuvioase Matrona, părintele Teodosie Domnariu, a ajuns în Sfântul Munte și a viețuit tot la Chilia Sfântului Ipatie, ajungând stareț.

La Chilia Sfântului Ipatie se păstrează corespondența sfintei cu acest nepot, documente valoroase pentru reconstituirea biografiei ei.

Când micuța Maria avea doar cinci ani, a mers cu mama ei la Mănăstirea Sărăcinești din județul Vâlcea. Când s-a apropiat timpul întoarcerii acasă, copila, mișcată de darul Duhului Sfânt, nu a mai voit să plece, rămânând în mănăstire. Mai târziu a fost călugărită, luând numele de Matrona și ducând o viață de smerenie, blândețe, tăcere și ascultare.

Mutarea la Hurezi

În anul 1872, după secularizarea averilor mănăstirești, Mănăstirea Hurezi s-a reorganizat și a devenit mănăstire de maici. Așa a ajuns Cuvioasa Matrona de la Sărăcinești și Hurezi în 1873, alături de alte maici, venite de la mănăstirile vâlcene Mamu, Dintr-un Lemn și Surpatele.

La Hurezi, sfânta Matrona a dus o viață de nevoință și ascultare, totdeauna la biserică, cu dragoste către maicile din obște și foarte milostivă.

Fiind prețuită de maici pentru viața ei duhovnicească, în 1923, când avea deja 71 de ani, a fost aleasă stareță, lucrare pe care a împlinit-o timp de doi ani.

În 1925, sub ascultarea Episcopului Vartolomeu Stănescu al Râmnicului, Cuvioasa Matrona s-a străduit mult să pună o rânduială bună și să facă viață de obște, după regulile și învățăturile Sfinților Părinți. Din păcate, unele dintre maici s-au împotrivit, unele chiar plecând din mănăstire în sat.

Cuvioasa Matrona a decis atunci să se retragă, mergând la chiliile tuturor și îndemnându-le la ascultare, sărăcie de bunăvoie. A sprijinit-o întru totul pe noua stareță, schimonahia Epiharia Moisescu.

O minune a Maicii Domnului

În 1926, Cuvioasa Matrona, fiind foarte bolnavă, dar având multă cre­dință și evlavie la Maica Domnului, a fost vindecată în chip minunat.

În a patruzecea zi de suferință, i s-a arătat Maica Domnului, care a întrebat-o: „Ce voiești?”. Sfânta i-a spus: „Maica Domnului, ia-mă, căci nu mai pot de dureri!”

După această vedenie, Sfânta s-a trezit cu totul sănătoasă și a mai trăit câțiva ani, rugându-se ziua și noaptea, citind la Psaltire, rostind rugăciunea inimii și rămânând îndrumătoare maicilor din mănăstire.

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui

Sfânta s-a mutat la Domnul în 5 mai 1939, după ce, cu trei zile înainte, a primit înștiințare dfespre aceasta.

Și-a chemat ucenicele, maica Olimpiada și maica Gherasima, pe care le-a povățuit să trăiască în dragoste frățească, în smerenie și ascultare, în sărăcie de bunăvoie și statornicie în mănăstire și să fie nelipsite de la biserică, deoarece nelucrarea acestora îl desparte pe monah de Hristos.

Înainte de a-și încredința sufletul lui Hristos, Cuvioasa Matrona s-a îmbrăcat în hainele de călugărie, s-a culcat pe pat și a rugat să i se citească Acatistul Bunei Vestiri, iar la sfârșitul acatistului, când ucenica a rostit condacul „Apărătoarei Doamne”, Cuvioasa Matrona a zis și ea: „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară”.

A fost înmormântată în cimitirul mănăstirii, iar numele de pe cruce s-a șters odată cu trecerea timpului.

Descoperirea moaștelor și canonizarea

Datorită lucrărilor de restaurare de la ansamblul bolniței Mănăstirii Hurezi, mai multe morminte au fost strămutate, printre care și cel al sfintei, care emana o mireasmă foarte plăcută.

Sfânta a fost canonizată în ședința din 1 iulie 2025 a Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, alături de alte 15 femei românce cu viață sfântă.

Proclamarea generală a canonizării lor a avut loc la Catedrala Patriarhală în 6 februarie 2026. În 5 mai 2026, a avut loc proclamarea locală a canonizării sfintei.

Sursa: Ziarul Lumina
Foto credit: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu


Știri recente