În cea mai recentă ediție a emisiunii Evanghelie și Viață de la radio Trinitas, Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul a vorbit despre Pilda Fiului Risipitor, punând accentul pe ideea că Dumnezeu nu pedepsește, nu abandonează și nu judecă, ci, dimpotrivă, așteaptă întoarcerea fiilor Săi cu brațele deschise.
„Fiului nu i se cere să ierte totul, dar Tatălui da, tocmai pentru a rămâne Părinte”.
Fiul Risipitor, care se îndepărtează de la părintele său și își pierde averea, ajunge să înțeleagă nefericirea și golul pe care le aduce trăirea în păcat, departe de Dumnezeu.
Întoarcerea sa este un moment de convertire, de recunoaștere a greșelii, dar și de acceptare a iubirii nemărginite a tatălui, care îl iartă neconiționat.
„Nu sunt 3 categorii în parabola Fiului Risipitor, ci 3 ipostaze: nici fiul cel mare nu este desăvârșit, nici fiul cel mic, singura imagine desăvârșită este numai cea a Tatălui”, a precizat Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului în dialogul avut la Radio Trinitas cu Pr. Florin Ciprian Petre.
Autor al cărții „Braţele părinteşti. Despre părinţi şi copii în Parabola Fiului risipitor”, Preasfinția Sa ne îndeamnă la participarea de bună voie la dragostea Tatălui.
Dăruirea de sine presupune locuirea în celălalt
Parabola Fiului Risipitor poate fi citită și interpretată în mai multe moduri, suprapunându-se pe mai multe planuri existențiale.
De la microcontext la macrocontext, una dintre temele fundamentale este libertatea omului greșit înțeleasă, care îndepărtează ființa umană de Dumnezeu. O a doua abordare se concretizează în profunzimea iertării.
„Atunci când fiul uită de Dumnezeu, el nu mai are o viață ordonată, având o viață de pribegie. El vrea să devină principiu de întâietate, adică părinte, fără să treacă prin niște etape”, a transmis Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul.
„Ca să anticip, scopul parabolei este să ne facă mai ales părinți buni, accentul fiind pe părintele bun sau mai puțin bun, și nu pe fiii buni sau răi”.
Atunci când vorbește despre această parabolă, filosoful Jean-Luc Marion, recunoscut fenomenolog și teolog, amintește nu doar despre iertare, dar și despre modul în care iubirea poate transforma întreaga ființă umană.
În acest sens, parimia devine o reflecție asupra sensului darului divin, care nu se bazează pe merit sau pe așteptările umane, ci este o manifestare a bunătății și iubirii necondiționate.
„Parabola arată lumea ca dar, cu sensul de dăruire de sine, dragostea lui Dumnezeu fiind exprimată între Persoanele Sfintei Treimi tocmai prin această dăruire: Tatăl în Fiul și în Duhul, Duhul în Tatăl și-n Fiul, Fiul în Tatăl și-n Duhul”, a adăugat Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul.
„Dăruirea de sine presupune, teologic, locuirea în celălalt. Dragostea desăvârșită nu înseamnă doar să dăruiești, ci să te dăruiești”.
Ascultă emisiunea aici.
Foto credit: Basilica.ro
