Anastasios Vavouskos: Este un drept sau o obligaţie a episcopilor de a participa la Sinoade?

În ultimele zile, citim cu toţii în presa scrisă sau on-line că unele Biserici Autocefale afirmă oficial, invocând fiecare motivele personale, fie că nu vor participa la Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, fie că vor participa dar cu unele condiţii. Şi toate acestea, pe lângă cele deja convenite la nivel panortodox în unanimitate, privind data convocării acestui Sinod.

Întrebarea care se naşte este aceasta: Este un drept sau o obligaţie participarea la lucrările unui sinod a membrilor convocaţi?

Sfintele canoane reglementează acest subiect în mod adecvat şi limpede, desigur având ca model sinodul eparhial, însă această constatare nu invalidează universalitatea acestor canoane, adică aplicarea lor la toate formele de sinodalitate. În particular:

Prin sinod eparhial se înţelege sinodul compus din toţi episcopii care păstoresc episcopiile eparhiei, în limitele teritoriale de care aparţin. Prezenţa tuturor episcopilor eparhiei la lucrările Sinodului este obligatorie, după cum reiese din sfintele canoane. Aşadar:

  • Sinodul I Ecumenic a rânduit prin canonul 5 „Ca de obşte toți Episcopii Eparhiei adunându-se la un loc”;
  • Sinodul IV Ecumenic a rânduit prin canonul 19: „Să se adune la un loc Episcopii în fiecare Eparhie”;
  • Sinodul Quinisext a rânduit prin canonul 8:  „În fiecare an să se facă Sinoade de Episcopii cei ce se află în fiecare Eparhie”;
  • Sinodul Local de la Laodiceea a rânduit prin canonul 40: „Nu se cuvine ca episcopii chemaţi fiind la sinod să bârfească ci să meargă”.

În cazul în care un episcop încalcă obligaţia de a participa la lucrările sinodului al cărui membru este, absentând de la lucrările acestuia, sfintele canoane prevăd impunerea pedepsei mustrării frăţeşti pentru episcopul care lipseşte de la sinod. Desigur, prevederea privind impunerea pedepsei din partea sinodului de la care lipseşte episcopul mustrat arată în cel mai categoric mod că sinodul are loc normal, indiferent de lipsa unuia sau a mai multor membri ai săi.

Absenţa este supusă pedepsei, atâta timp cât este nefondată. Se consideră absent nemotivat de la lucrările sinodului episcopul care rămâne în eparhia sa, fără ca acest lucru să fie benefic eparhiei pentru rezolvarea problemelor care nu suportă amânare sau din motive de sănătate. Aşa rânduieşte canonul 19 al Sinodului IV Ecumenic: „Iar episcopii care nu ar veni (la sinod), aflându-se în cetăţile lor şi în acelea petrecând în stare de sănătate şi fiind slobozi (liberi) de orice treabă de neînlăturat (inevitabilă) şi strâmtorătoare, să se mustre frăţeşte” şi canonul 8 al Sinodului Quinisext: „Iar episcopii care nu ar veni (la sinod), aflându-se în cetăţile lor, şi în acelea petrecând în stare de sănătate şi slobozi (liberi) de orice treabă de neînlăturat (inevitabilă) şi strâmtorătoare (presantă), să fie mustraţi frăţeşte”.

Mai mult, această obligație absolută a episcopilor de a participa la lucrările sinodului ai căror membri sunt este supusă excepțiilor care sunt stabilite de sfintele canoane.

Prin urmare, fiecare episcop poate absenta de la lucrările sinodului al cărui membru este atât timp cât există caz de forță majoră. Prin caz de forță majoră nu se înțelege orice afirmare sau justificare a absenței, ci doar acele situații care apar independent de voința episcopului absent.

Sunt considerate motive contrare celor spuse mai sus fie problemele de sănătate fie nevoia de a rezolva problemele episcopiei, fiind astfel necesar ca episcopul să rămână în eparhia sa şi se justifică absenţa de la lucrările sinodului al cărui membru este.

Canoanele menţionate mai sus, chiar dacă au ca model de exprimare sinodală sinodul eparhial, se referă la toate organismele sinodale, indiferent de forma lor sau de caracterul lor regulat sau extraordinar, aplicându-se similar în celelalte cazuri.

În conformitate cu Regulamentul de Funcționare al Sfântului şi Marelui Sinod, Sinodul se compune din toate Bisericile Autocefale, care participă la lucrările sinodului prin ierarhii aleşi de fiecare Biserică dintre ierarhii din jurisdicţia canonică proprie.

Acest lucru înseamnă că poziţia de membru al Sinodului îl deţine fiecare Biserică Autocefală, care are voinţă proprie ca entitate, însă este exprimată prin persoanele fizice care o reprezintă. Prin urmare, obligaţia ce decurge din sfintele canoane de a participa la lucrările Sinodului revine fiecărei Biserici Autocefale. Bisericile Autocefale sunt acelea care se bucură şi de absenţa permise de la lucrările Sinodului, de vreme ce este fundamentată pe caz de forţă majoră, motiv care este independent de voinţa lor (Bisericilor), iar producerea sau prevenirea acestuia nu depinde de voinţa personală. Un astfel de caz poate fi, după sfintele canoane, un caz echivalent celui de boală (ex. stare de război), fie rezolvarea problemelor care nu suportă amânare (ex. chestiune de ordin dogmatic sau canonic de importanţă majoră), care într-adevăr interzic participarea reprezentanţilor Bisericii Autocefale la lucrările Sinodului.

În plus, am putea aborda acest subiect şi din altă perspectivă.

Dacă am considera că Sfântul şi Marele Sinod nu este compus din Bisericile Autocefale ci persoanele fizice care le reprezintă, adică de ierarhii desemnaţi de fiecare Biserică Autocefală, atunci obligaţia de a participa la lucrările Sinodului le revine ca obligaţie ierarhilor – reprezentanţilor Bisericilor Autocefale dar şi beneficiul absenţei motivate poate fi recunoscut doar de aceştia. În cazul acesta, chiar dacă este motivată absenţa unei Biserici de la lucrările Sfântului şi Marelui Sinod ar trebui ca toţi arhiereii care puteau fi aleşi ca reprezentanţi ai Bisericii respective fie să fie bolnavi fie obligaţi să se ocupe de problemele care nu suportă amânare. Iar o astfel de situaţie, din câte îmi este cunoscut, nu există.

Mai mult, acceptarea unei astfel de păreri conform căreia Sfântul şi Marele Sinod se compune din arhiereii – reprezentanţi ai Bisericilor Autocefale implică:

  1. Respingerea afirmației nefondate a unora că Sfântul şi Marele Sinod este un Sinod al Întâistătătorilor şi nu un Sinod al Episcopilor, şi
  2. Punerea sub semnul întrebării a rolului important al Bisericilor Autocefale în acest moment atât de important al Bisericii Ortodoxe, rol care nu poate fi contestat.

Date fiind cele de mai sus şi cele care au văzut lumina publicităţii, nicio Biserică Autocefală din cele care au ridicat problema participării la Sfântul şi Marele Sinod nu-şi fundamentează absenţa motivată de la lucrările Sinodului pe sfintele canoane. În schimb, aceste Biserici Autocefale, asemenea celorlalte Biserici Autocefale, au obligaţia de a participa necondiţionat la lucrările Sinodului. Pe lângă acestea, absenţa contrară sfintelor canoane a unor Biserici Autocefale de la această întrunire panortodoxă nu împiedică nicidecum convocarea ei şi luarea deciziilor corespunzătoare, care vor avea aplicabilitate la nivel panortodox, dată fiind participarea celorlalte Biserici Autocefale. Aceste Biserici vor putea supune pedepsei mustrării frăţeşti pe cei care în cele din urmă absentează.

Unanimitatea în luarea deciziilor priveşte şi angajează Bisericile Autocefale care participă la Sinod în conformitate cu sfintele canoane şi nu poate fi invocată de cele care absentează de la lucrări în contravenţie cu sfintele canoane, împiedicând astfel unanimitatea în luarea deciziilor. Şi după cum se reglementează în ştiinţele juridice: cel care uzează de un drept al său, nu trebuie să lezeze pe nimeni (Neminem laedit qui suo iure utitur). Deci, în ceea ce priveşte canonicitatea deciziilor luate, este suficientă unanimitatea Bisericilor Autocefale care s-au prezentat la Sinod.
Sursa: orthodoxia.info

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente