În urmă cu 31 de ani trecea la Domnul Anastasia Popescu, una dintre personalitățile marcante ale pedagogiei românești. Și-a dedicat viața educației și formării creștine a copiilor, continuându-și vocația inclusiv în anii regimului comunist. După 1989, s-a implicat activ în demersurile pentru reintroducerea Religiei în învățământ.
S-a născut în data de 14 iunie 1911, în comuna Costești, județul Argeș, într-o familie în care educația creștină a ocupat un loc important, mama sa, Elena, fiind fiică de preot. Interesul pentru studiu s-a manifestat încă din copilărie.
După absolvirea liceului, în 1929, a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din București, pregătindu-se pentru o carieră în domeniul educației religioase. A predat la Liceul Regina Maria din Silistra, la Liceul de fete din Bistrița, iar, în 1936, a fost numită profesoară la Școala Iulia Hașdeu din București.
Conform propriilor mărturisiri, pentru Anastasia Popescu pedagogii care i-au marcat viața au fost învățătorul Marin Pițigoi, precum și părintele Ioan Imbroane, alături de mari profesori, ca Simion Mehedinți, ori Dimitrie Gusti.
Credința în anii prigoanei
A activat la catedră timp de 14 ani, până în 1948, când ora de Religie a dispărut din programele de studiu. A predat, o vreme, alte discipline, apoi a fost nevoită să se retragă din învățământ, dar s-a preocupat îndeaproape de creșterea și educarea celor doi copii ai săi.
Îndepărtarea din școală nu a însemnat însă renunțarea la vocația sa. În anii care au urmat, Anastasia Popescu s-a dedicat sprijinirii celor aflați în nevoie și a continuat să păstreze vie preocuparea pentru educația creștină.
În martie 1951, autoritățile comuniste au deschis un dosar pe numele ei, iar Anastasia Popescu a intrat în atenția organelor de Securitate. Supravegherea și interogatoriile au continuat vreme de aproape patru decenii, până în noiembrie 1989.
Biografia sa din perioada comunistă vorbește despre perseverența unei femei care nu și-a abandonat convingerile și vocația pedagogică în fața presiunilor regimului.
La 78 de ani, din nou la catedră
Schimbarea regimului politic din 1989 i-a oferit posibilitatea de a reveni la activitatea pentru care se pregătise întreaga viață. Avea 78 de ani, însă vârsta nu a împiedicat-o să se implice în procesul de reintroducere a Religiei în școală.
A redactat „Abecedarul micului creștin” și a revenit la catedră, predând la Școala „Elena Văcărescu” din București. Ulterior, a lucrat la Grădinița Fundației „Preasfânta Fecioară Maria”, unde a pus bazele unui model educațional care avea să fie continuat prin înființarea Liceului Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”.
În aceeași perioadă, a susținut conferințe la București, Cluj, Sibiu și Brașov, a participat la emisiuni cu tematică religioasă și s-a implicat în comisiile care au lucrat la elaborarea programei pentru predarea Religiei în școli.
Experiența acumulată de-a lungul deceniilor a fost sintetizată de Anastasia Popescu în volumul „Cum să-i învățăm pe copii religia”, publicat în 1995 sub forma unui interviu-confesiune. Cartea reunește reflecții asupra educației religioase, dar și principii de pedagogie și didactică, punând accent pe modul în care copilul poate fi apropiat de credință printr-o educație adaptată vârstei și nevoilor sale.
Concepția sa pedagogică a depășit astfel simpla transmitere de informații religioase. Pentru Anastasia Popescu, educația avea ca finalitate și formarea caracterului, cultivarea responsabilității și apropierea copilului de valorile creștine.
„Mama Sica”, între școală și Biserică
Pentru generațiile de copii cu care a lucrat, Anastasia Popescu a rămas cunoscută drept „Mama Sica”, nume care reflectă relația apropiată pe care a construit-o cu elevii săi.
Patriarhul Teoctist i-a acordat Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române, iar Anastasia Popescu a primit și dreptul de a predica în biserică. În rândul femeilor din Biserică, această onoare fusese acordată anterior Olgăi Greceanu.
A trecut la cele veșnice în 1995, cu o zi înainte de praznicul Adormirii Maicii Domnului. A fost condusă pe ultimul drum de elevi și profesori cărora le fusese dascăl și formator.
Moștenirea sa pedagogică este continuată astăzi de Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”, care îi poartă numele și urmărește să păstreze în educație principiile pentru care a lucrat întreaga sa viață.
Prin activitatea sa, Anastasia Popescu rămâne un exemplu de statornicie în credință și fidelitate față de vocația pedagogică, demonstrând că o perioadă de prigoană nu poate anula o chemare atunci când aceasta este asumată cu perseverență.
Sursă foto: Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”
