„Şi a fost seară şi a fost dimineaţă”. 14 februarie 2019.
Un sfânt Valentin despre care nu se știe cine a fost exact generează o presupusă celebrare a dragostei mai mult sau mai puțin superficială în data de 14 februarie.
Cultura națională ne invită la o sărbătoare asemănătoare pe 24 februarie însă cea ortodoxă propune dintotdeauna o celebrare continuă a iubirii, în Dumnezeu.
De ce? Pentru că „Dumnezeu este iubire”. Zi de zi. „Și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4:16).
Prima zi a iubirii
Prima zi a iubirii este prima zi a creației în care Dumnezeu a făcut lumina. Prima zi a iubirii continuă cu crearea omului și cu miile de ani de providență divină, apoi cu nașterea din Fecioară și cu jertfa supremă a Mântuitorului pe Cruce.
Sfânta Scriptură și Părinții Bisericii amintesc mereu de veșnicia iubirii și despre rămânerea în iubire, în Dumnezeu.
Prima zi a iubirii continuă așadar cu reflectarea iubirii lui Dumnezeu prezente în noi către aproapele și apoi cu cel mai minunat rod fizic al iubirii: procrearea.
Prima zi a iubirii continuă pe patul de moarte când urmează să ajungem în fața Celui ce este Izvorul Iubirii.
După ce te întâlnești cu Izvorul Iubirii, iubirea pe care ai împărtășit-o în viața de pe pământ continuă să se reflecte spre tine și dincolo de sicriu prin cei ce te pomenesc și se roagă pentru tine.
Când ar trebui celebrată iubirea? Într-o zi. În orice zi. Pentru că „o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi” (II Petru 3:8).
Vezi și: Este ziua îndrăgostiţilor de Dumnezeu
Foto credit: Basilica.ro / Sorin Ionițe
