Un pliant de prezentare a Mănăstirii Mihai Vodă din Capitală a fost editat recent.

Text integral:

Reactivarea Mănăstirii Mihai Vodă din București

La împlinirea a 435 de ani de la ctitorirea sfântului așezământ și a 425 de ani de la trecerea la Domnul a domnitorului Mihai Viteazul.

Scurt istoric

Mănăstirea Mihai Vodă datează de la începutul veacului al XV-lea, din vremea lui Mircea cel Bătrân. Găsită în ruină, mănăstirea a fost refăcută între anii 1558 și 1559 de jupâneasa Caplea din Stănești, mătușa boierilor Buzești, care a închinat-o Mănăstirii Simonos Petras din Sfântul Munte Athos.

În timpul domniei lui Petru Cercel (1583-1585), sfântul locaș a suferit grele pătimiri: călugării au fost izgoniți, iar jupâneasa Caplea, îngropată în biserică, a fost dezgropată și reînhumată la Mănăstirea Bolintin.

Între anii 1589 și 1591, în urma unei minuni săvârșite de Sfântul Ierarh Nicolae, care l-a izbăvit de la moarte pe domnitorul Mihai Viteazul, pe atunci mare ban al Craiovei, acesta zidește pe locul ruinelor vechii mănăstiri cea mai însemnată ctitorie a sa, care în timp îi va purta numele.

Evlavia domnitorului față de Sfântul Ierarh Nicolae a rămas neclintită întreaga viață. Pentru eforturile sale de apărare a creștinătății, arhiepiscopul de Bari i-a dăruit mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, astăzi păstrată la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, pe care Mihai Viteazul a așezat-o într-o raclă de aur lucrată.

La 21 august 1599, Mihai Viteazul a închinat ctitoria sa bucureșteană Mănăstirii Simonos Petras, reluând închinarea jupânesei Caplea. A înzestrat-o cu moșii și sate, a ridicat împrejurul ei incintă cu chilii pentru monahi și casă domnească pentru găzduirea ctitorilor și a împodobit biserica cu odoare de mare preț.

Unul dintre acestea este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Îndrumătoarea, care a fost primită în dar de monahii aghioriți, ca recunoștință față de donațiile primite din partea domnitorului. Icoana a fost pictată la jumătatea secolului al XVI-lea, fiind restaurată în anul 1666, conform inscripției de pe icoană, de monahul Ioan de la Rusicon.

Translatare și supraviețuire

De-a lungul veacului al XVII-lea, mănăstirea a beneficiat de danii însemnate din partea mai multor voievozi — între care Alexandru Vodă Iliaș, Alexandru Coconul și Antonie Vodă din Popești — care i-au asigurat dăinuirea și înflorirea. După incendiul din 1761, în anul 1775 s-a înălțat în incintă o nouă casă domnească, ce a servit drept reședință vremelnică domnitorilor Constantin Mavrocordat, Alexandru Constantin Moruzi, Alexandru Ipsilanti și Grigore al IV-lea Ghica.

După Unirea Principatelor Române, în 1864, rânduiala monahală a fost întreruptă brusc prin secularizarea averilor mănăstirești, sfântul locaș devenind sediul Arhivelor Statului. Ample restaurări s-au făcut în anul 1900 sub Dimitrie Onciul și între 1928-1935 sub arhitectul Emil I. Costescu, pictura fiind refăcută de Costin Petrescu.

În anul 1984, mănăstirea a fost propusă spre demolare. În urma memoriilor semnate de importanți intelectuali ai vremii s-a aprobat translatarea bisericii și a clopotniței, incinta fiind însă demolată. Operațiunea, de o complexitate inginerească remarcabilă, a fost coordonată de inginerul Eugeniu Iordăchescu.

După căderea regimului comunist, în anul 1994, biserica a fost redeschisă cultului ca biserică de mir și s-au realizat ample lucrări de restaurare.

Argumente pentru reactivare

La împlinirea a 425 de ani de la trecerea la Domnul a domnitorului Mihai Viteazul (1601-2026), Arhiepiscopia Bucureștilor a hotărât să redea Mănăstirii Mihai Vodă din București statutul pe care ctitorul i l-a statornicit: acela de așezământ monahal închinat vieții de rugăciune și de mulțumire adusă lui Dumnezeu și Sfântului Ierarh Nicolae pentru izbăvirea sa de la moarte.

Anul 2026 este încărcat de o dublă însemnătate: se împlinesc 435 de ani de la zidirea mănăstirii de către Mihai Viteazul (1591-2026) și 425 de ani de la trădarea și asasinarea ctitorului ei la Câmpia Turzii (1601-2026). Aceste ceasuri aniversare rânduiesc firesc momentul reactivării, întrucât adevărata cinstire adusă domnitorului român se împlinește prin redarea ctitoriei sale vieții monahale pentru care a fost zidită.

Reactivarea împlinește, înainte de toate, voința nestrămutată a ctitorului. Domnitorul a ridicat acest așezământ și l-a rânduit să fie locaș de viețuire monahală. Restabilirea statutului de mănăstire este, așadar, un act de fidelitate față de însăși voia ctitoricească.

„Splendidă, măreață, cu cele trei cupole ale sale.”
— Paul din Alep (1656)

Reactivarea constituie totodată un act de dreptate și de reparație istorică față de cele două lovituri care au întrerupt viața monahală în această veche vatră duhovnicească: secularizarea din 1864, care a transformat mănăstirea în sediul Arhivelor Statului, și demolările regimului comunist din 1984, care au distrus incinta și au mutilat ansamblul.

Reactivarea reînnoadă, în plan simbolic, vechea legătură duhovnicească dintre ctitoria bucureșteană și Mănăstirea Simonos Petras din Sfântul Munte Athos, în a cărei conștiință domnitorul Mihai este cinstit până astăzi drept om sfânt și ctitor pomenit la fiecare priveghere și parastas. Această comuniune este pecetluită de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, dăruită odinioară sfântului locaș de părinții de la Mănăstirea Simonos Petras și păstrată cu evlavie până în zilele noastre ca semn văzut al unei continuități neîntrerupte peste veacuri.

În incinta mănăstirii urmează să fie ridicat un nou ansamblu monahal ce va cuprinde chilii pentru obște și spații de primire a pelerinilor, care va prelua spiritul, stilul și elementele arhitectonice ale vechii incinte demolate spre a reașeza sfântul locaș în cadrul cuvenit unui așezământ de viață călugărească din inima Bucureștilor.

Noua obște monahală

Obștea care va reactiva viața monahală la Mănăstirea Mihai Vodă este formată din viețuitori cu experiență duhovnicească și legături statornice cu rânduielile athonite moștenite de sfântul locaș.

Ieroschimonah Iosif Cismaș, slujitor și duhovnic

Părintele ieroschimonah Iosif Cismaș, este licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă din Arad. A fost tuns rasofor în 2004 și schimonah în 2007 la Schitul „Buna Vestire” – Almaș, iar în anul 2025 a fost hirotonit ieroshidiacon și ieroschimonah pe seama Mănăstirii „Sfântul Simeon Stâlpnicul” – Arad Gai. Se distinge prin lucrarea imnografică, alcătuind și traducând multe slujbe ale sfinților recent canonizați.

Monahia Cipriana Tănase, stareță

Monahia Cipriana Tănase, a fost viețuitoare a Mănăstirii Râmeț din anul 2009, fiind tunsă în monahism în 2014. Are studii economice și un master în istorie-filologie. La Râmeț a coordonat ample lucrări de restaurare și extindere a ansamblului. A îndeplinit ascultarea de secretară a mănăstirii și, din 2012, a coordonat cele două module de servicii sociale ale Fundației „Valea Mănăstirii” – un cămin pentru vârstnici și o locuință protejată.

Monahia Agripina Pîrghie, viețuitoare

Monahia Agripina Pîrghie, a intrat în obștea Mănăstirii Râmeț în anul 1992 și a fost tunsă în monahism în 2002. A absolvit Școala monahală de la Râmeț și cursurile de cântăreț bisericesc din cadrul Seminarului Teologic din Alba-Iulia. A îndeplinit ascultările de paracliseră, supraveghetoare a muzeului și a lucrat la atelierul de croitorie și broderie veșminte clericale al mănăstirii. Între 2020-2021 a fost egumenă la reședința din Cahul a Episcopiei Basarabiei de Sud.

Adresă și contact

Mănăstirea Mihai Vodă

Str. Sapienței nr. 4, sector 5
050134 București

Mijloace de acces

Metrou: M1/M3 – stația Izvor
Autobuz: linii 104, 123, 124, 205, 385
Troleibuz: linia 63
Tramvai: linia 32

Contact

website: mihaivoda.ro
e-mail: [email protected]

Donează

Beneficiar: Mănăstirea Mihai Vodă
IBAN (RON): RO56-RNCB-0069-1488-0042-0001
IBAN (EUR): RO55-RNCB-0857-1488-0042-0001
IBAN (USD): RO28-RNCB-0857-1488-0042-0002
Banca: Banca Comercială Română

Vezi și:

• Galerie foto: Instalarea monahiei Cipriana Tănase ca stareță a Mănăstirii Mihai Vodă din București
• Moment istoric la București: Mănăstirea Mihai Vodă a fost reactivată. Stareța și duhovnicul provin din obștea de la Râmeț

Sursa foto: Wikimedia Commons / Pixi (deschidere articol)