Biserica Ortodoxă Română cinsteşte astăzi, 10 ianuarie 2016, pe Sfântul Cuvios Antipa de la Calopodeşti. În această zi, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat în mijlocul obştii monahale şi al credincioşilor de la Mănăstirea Christiana din Bucureşti.
Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învăţătură şi a oferit la sfârşitul slujbei daruri pentru persoanele vârstnice care trăiesc şi sunt îngrijite la aşezământul social al mănăstirii. În cadrul Mănăstirii Christiana a fost înfiinţat în anul 2005 un aşezământ cu capacitate de găzduire a 24 de persoane, cu cabinete medicale şi săli de recuperare fizică.
Patriarhul României a evidenţiat în cuvântul de învăţătură înţelesurile duhovniceşti ale Pericopei Evanghelice citite astăzi în toate locaşurile de cult (n.r. de la Sfântul Evanghelist Matei 4, 12-17) şi care prezintă Începutul propovăduirii Domnului.
„Evanghelia de astăzi ne arată două mari adevăruri: După ce Mântuitorul Iisus Hristos a fost Botezat în Iordan de către Ioan, El s-a întors la Nazaret unde a stat puțin și din cauza faptului că nu a fost bine primit s-a mutat la Capernaum. Aici, a stat în gazdă la familia Sfântului Simon Petru. Mântuitorul a predicat adesea în sinagoga din Capernaum, dar și în ținuturile Galileei, lângă mare. Zona era locuită nu doar de către evrei, ci și de neamuri, adică de popoare diferite de evrei ca și cultură. Mântuitorul Iisus Hristos în mod special se mută din Nazaret în zona de lângă mare a Capernaumului pentru că trebuia să se împlinească prorocia lui Isaia care spune: «Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali, lângă mare, Galileea neamurilor, poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare. Iar ce care ședeau în latura și în umbra morții, acelora lumină le-a răsărit». Ni se descoperă în această profeție două categorii de oameni care primesc lumina lui Hristos. Poporul evreu deși primise mai multe lumini ale adevărului mântuitor prin Legea lui Moise și prin proroci, totuși se afla într-un anumit întuneric deoarece nu primise plinătatea descoperirii dumnezeiești. Poporul era într-o incertitudine și într-o căutare a adevăratului Mesia. El aștepta pe Mesia prezis de proroci, dar nu știau care va fi identitatea Lui, ce fel de eliberator va fi Mesia deoarece poporul se afla deja sub stăpânire romană și mulți credeau că Mesia va fi un eliberator politic, alții un vindecător al sufletelor și un izbăvitor de păcate și de neștiință. Deci, poporul evreu a văzut lumină mare, adică era obișnuit cu lumini mai mici ale revelației, dar nu cu lumină foarte mare, iar cei care stăteau în latura și în umbra morții sunt popoarele păgâne pentru că aceștia nu cunoșteau deloc pe adevăratul Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului, ci confundau pe Creator cu creaturile și se închinau la făpturi”, a spus Preafericirea Sa.
Patriarhul României a explicat înțelesul duhovnicesc al Luminii mari din prorocia lui Isaia: „Lumina mare nu este o lumină de soare sau a mai multor stele adunate laolaltă, ci este vorba de o persoană. Lumina mare este Dumnezeu Omul. Lumina aceasta întrece pe toți prorocii dinainte care erau lumini ale Duhului Sfânt. Acum, Dumnezeu Cuvântul prin care Dumnezeu Tatăl toate le-a făcut din cele ce există, lumea văzută și cea nevăzută, reprezintă Lumina cea mare care luminează nu numai viața fiecărui om ce vine în lume, ci și întreg universul”.
Iisus Hristos a început să propovăduiască Evanghelia Sa spunând: «Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor!», a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Este mare lumină în începutul, cuprinsul și sfârșitul Evangheliei de astăzi. Întoarcerea pe drumul mântuirii de pe drumul pierzării se face prin pocăință. Pocăința nu este un simplu regret emoțional, ci înseamnă o schimbare a modului de a gândi, de a vorbi și de a făptui, o schimbare a vieții. Faptele rele pe care le săvârșim după botez se pot ierta doar prin botezul lacrimilor, prin Taina pocăinței sau a spovedaniei, a mărturisirii păcatelor și a primirii iertării lor. Deci, avem botezul ca bază a mântuirii, iar pocăința trebuie repetată de cât mai multe ori în viața noastră”.
„Această lucrare a pocăinței este foarte necesară, iar cei care toată viața lor au făcut roditoare darurile de la botez prin pocăință, rugăciune, post și fapte bune de milostenie, aceia ajung la asemănarea cu Dumnezeu. Pocăința este continuarea botezului, refacerea permanentă a legăturii noastre de iubire cu Dumnezeu. Prin păcat ne despărțim de Dumnezeu, iar prin pocăință refacem unirea noastră cu Dumnezeu. De aceea, în Biserica Ortodoxă ne spovedim, ne pocăim și citim multe rugăciuni de pocăință înainte de a ne împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului”, a mai spus Preafericitul Părinte Daniel.
În cuvântul de învățătură, Preafericirea Sa a vorbit și despre viața Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești, monah român care a trăit în România, în Sfântul Munte Athos și în Rusia, la Mănăstirea Valaam, unde a și murit: „Sfântul Cuvios Antipa este primul călugăr român athonit care a fost declarat sfânt la 24 de ani de la trecerea sa la cele veșnice. În Muntele Athos, Sfântul Cuvios Antipa a stat la Schitul românesc Lacu unde călugării duceau o viață foarte aspră. Chilia pe care a primit-o a fost pe jumătate dărâmată și pe care el a reparat-o. În acea chilie a găsit o icoană afumată și pe care a dat-o zugravului Paisie să o curețe. Acesta a adus-o înapoi și a spus că printr-o minune, după ce a curățat icoana, ea s-a refăcut ca și când a fost nouă. Sfântul Atipa a purtat cu sine această icoană toată viața. După o vreme a plecat de la Schitul Lacul și s-a așezat în nordul Sfântului Munte Athos la Mănăstirea Esfigmenu. În această mănăstire, el a primit schima mare și numele Antipa și a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah.După aceea s-a reîntors în Moldova, fiind rugat de doi monahi români, Nifon și Nectarie, care au început zidirea schitului românesc Prodromu din Muntele Athos. Aceștia i-au cerut Părintelui Antipa să adune ajutoare pentru a continua zidirea aceastui schit românesc”.
La sfârşitul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a dăruit în semn de binecuvântare pentru mănăstire mai multe cărţi de folos liturgic, pastoral, teologic şi duhovnicesc, iar credincioşilor prezenţi le-a dăruit iconiţe cu chipul Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al Sfântului Cuvios Antipa de la Calopodeşti.
În continuare, Patriarhul României a vizitat persoanele în vârstă care sunt îngrijite și trăiesc la căminul de bătrâni al Mănăstirii Christiana, le-a binecuvântat și le-a dăruit iconițe, calendare și alte cărți. De asemenea, Preafericirea Sa a vizitat și biserica mare a Mănăstirii Christiana, care este în construcție, fiind acum la stadiul finisajelor exterioare și de interior.
