Patriarhul României: „Criteriul ultim al Judecăţii finale este iubirea”

Criteriul ultim al Judecăţii finale este iubirea. Cu acest cuvânt de învăţătură Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a binecuvântat credincioșii în Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi sau a Lăsatului sec de carne. La Catedrala Patriarhală din Bucureşti, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi, au oficiat Sfânta Liturghie.

Judecata de Apoi este înfricoşătoare din trei motive

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a arătat că „această Duminică este numită Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi pentru că modul de prezentare a ei de către Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că Judecata finală nu va fi o judecată obişnuită, ci o judecată înfricoşătoare. În primul rând în contextul ei, apoi prin forma şi prin conţinut” a subliniat Patriarhul României.

Contextul Judecăţii finale este acela al imploziei universului, al prăbuşirii acestuia. Judecata este înfricoşătoare în forma ei, pentru că este solemnă şi este universală. Iar prin conţinutul ei este înfricoşătoare pentru că se descoperă adevăruri neaşteptate, neprevăzute, a subliniat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

Judecata lui Hristos ne arată smerenia lui Dumnezeu

De asemenea „această Judecată a lui Hristos ne arată deodată smerenia lui Dumnezeu Care respectă libertatea subiectivă a omului, dar şi slava lui Dumnezeu care răsplăteşte iubirea milostivă a omului. Îi răsplăteşte pe cei care au fost milostivi şi îi cheamă în Împărăţia Tatălui din Ceruri cel Milostiv, iar cei nemilostivi nu pot intra în Împărăţia Cerurilor pentru că nu se aseamănă cu Dumnezeu cel milostiv” a apreciat Preafericitul Părinte Daniel.

„Nu putem ajunge la Dumnezeu în nepăsare faţă de semenii noştri aflaţi în dificultate”

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai subliniat faptul că există un criteriu după care Dreptul Judecător ne judecă pe toţi: „Evanghelia ne mai descoperă un adevăr extraordinar şi anume, că există un criteriu după care Dreptul Judecător judecă pe toţi oamenii indiferent de naţiune, de credinţă, de stare socială, de cultură sau de notorietate în lume şi anume, criteriul ultim al judecăţii finale este iubirea. Fiecare va fi judecat după cât a iubit cu iubire milostivă, nu posesivă, pe semenii săi. Cu alte cuvinte, nu putem ajunge la Dumnezeu în nepăsare faţă de semenii noştri aflaţi în dificultate.Hristos nu ne cere ceva ce nu putem să împlinim“.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a hirotonit întru diacon pe tânărul teolog Stanciu Nicolae, Consilier eparhial la Sectorul bunuri imobile bisericeşti al Arhiepiscopiei Bucureştilor. De asemenea, a hirotesit întru arhidiacon pe Diaconii Sfarghie Ştefan şi Matei Ciprian Silviu, slujitori la Catedrala Patriarhală. Răspunsurile liturgice au fost oferite la Sfânta Liturghie de Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române, dirijată de Luminiţa Guţanu. Duminica viitoare, Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau a Lăsatului sec de brânză.

La final, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a binecuvântat credincioşii, îndemnând ca în toată perioada vieţii noastre, dar mai ales în perioada Postului Sfintelor Paşti în care vom intra peste puţin timp să arătăm, pe lângă rugăciune smerită şi pocăinţă sinceră, şi multă milostenie.

Dacă nu avem bani sau lucruri materiale, haine să oferim celor săraci atunci să arătăm iubire milostivă, milostenie duhovnicească. În primul rând să ne rugăm pentru ei, să-i vizităm, să fim alături, să-i încurajăm cu un cuvânt bun, cu o mână de ajutor în casa unui om bătrân, bolnav sau neputincios. Toate aceste gesturi care nu costă în bani sunt totuşi faptele iubirii milostive care dacă este prezentă în sufletele noastre, atunci mâinile noastre devin mâinile iubirii milostive a lui Hristos pentru oameni”, a conchis Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

* * *

În această duminică, în toate locașurile de cult din Patriarhia Română a fost citită Pericopa Evanghelică de la Sfântul EvanghelistMatei, capitolul al XXV-lea, versetele de la 31 la 46: „Zis-a Domnul: când va veni Fiul Omului în slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe scaunul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Sa toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Sa: veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi căutat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit, sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: adevărat vă spun că, întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga Sa: duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este pregătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit Ţie? El însă le va răspunde şi le va zice: adevărat vă spun că, întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la chinuri veşnice, iar drepţii la viaţă veşnică”.

Predica Patriarhului României în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți

„În primul rând este înfricoşătoare în contextul ei, apoi prin forma ei şi prin conţinutul ei. Contextul Judecăţii finale este acela al imploziei universului, al prăbuşirii universului actual. Despre aceasta vorbeşte Mântuitorul Însuşi în capitolul XXIV (n. red.: de la Sf. Evanghelist Matei), anterior celui în care El prezintă Judecata din urmă. În acest context înfricoşător, când soarele se va întuneca, când stelele vor cădea şi când ordinea universului se va zgudui, atunci va apărea cu slavă şi putere multă Fiul Omului înconjurat de toţi îngerii Lui.

În ceea ce priveşte forma ei Judecata Universală este înfricoşătoare pentru că este solemnă şi este universală. Este solemnă întrucât Judecătorul nu mai vine smerit, ci cu slava Sa dumnezeiască şi putere multă. La Judecată nu se prezintă câţiva oameni, ci toate popoarele şi toate generaţiile, de la începutul lumii până la sfârşitul lumii. Este Judecata tuturor popoarelor indiferent de credinţă, de vârstă, apariţie sau de dispariţie în istorie.

Prin conţinutul ei ea este înfricoşătoare pentru că se descoperă adevăruri neaşteptate, neprevăzute. Şi cel dintâi adevăr care se va descoperi umanităţii întregi este prezenţa Domnului slavei, a lui Hristos cel înviat şi înălţat la Ceruri în fiecare om sărac, flămând, străin, bolnav şi întemniţat. Această legătură între smerenia lui Dumnezeu şi slava lui Dumnezeu este conţinutul principal al Judecăţii Universale”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai apreciat că „această Judecată a lui Hristos ne arată deodată smerenia lui Dumnezeu Care respectă libertatea subiectivă a omului, dar şi slava lui Dumnezeu care răsplăteşte iubirea milostivă a omului. Îi răsplăteşte pe cei care au fost milostivi şi îi cheamă în Împărăţia Tatălui din Ceruri cel Milostiv, iar cei nemilostivi nu pot intra în Împărăţia Cerurilor pentru că nu se aseamănă cu Dumnezeu cel milostiv. Această Înfricoşătoare Judecată a lui Hristos este pomenită în Duminica de astăzi prin citirea Evangheliei Înfricoşătoarei Judecăţi pentru a ne responsabiliza şi a ne atrage atenţia cum folosim noi libertatea noastră cât suntem vieţuitori pe pământ”.

Nu putem ajunge la Dumnezeu în nepăsare faţă de semenii noştri aflaţi în dificultate

„Evanghelia ne mai descoperă un adevăr extraordinar şi anume, că există un criteriu după care Dreptul Judecător judecă pe toţi oamenii indiferent de naţiune, de credinţă, de stare socială, de cultură sau de notorietate în lume şi anume, criteriul ultim al judecăţii finale este iubirea. Fiecare va fi judecat după cât a iubit cu iubire milostivă, nu posesivă, pe semenii săi. Cu alte cuvinte, nu putem ajunge la Dumnezeu în nepăsare faţă de semenii noştri aflaţi în dificultate. Nu putem ajunge la Dumnezeu fiind nepăsători faţă de omul flămând, însetat, străin, gol sau sărac, bolnav acasă sau în spital, sau întemniţat. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Dumnezeu nu întreabă în ziua judecăţii despre relele ce am făcut, ci doar întreabă Dumnezeu despre păcatele pentru care nu ne-am pocăit şi despre binele pe care am fi putut să-l facem şi nu l-am făcut. Deci, nu este suficient să nu facem rău cuiva, ci trebuie să facem mult bine, să săvârşim multe fapte bune în jurul nostru”.

Hristos nu ne cere ceva ce nu putem să împlinim

„Tot Sfântul Ioan Gură de Aur spune că dacă ascultăm atenţi Evanghelia de astăzi înţelegem că Hristos nu ne cere ceva pe care nu putem să împlinim. El nu a spus am fost bolnav şi nu M-aţi vindecat, ci nu M-aţi cercetat. Nu a spus am fost întemniţat şi nu M-aţi eliberat, ci nu M-aţi vizitat, nu aţi venit la Mine. Deci, nu cere să vindecăm noi bolnavii, dar să fim cu iubire milostivă şi smerită aproape de ei. Nu ne cere să eliberăm noi prin metode neobişnuite pe cei din închisori, ci să ne rugăm pentru îndreptarea şi eliberarea lor. Deci, ceea ce ne cere Evanghelia de astăzi, iubirea milostivă, cere ca fiecare să o împlinim după posibilităţile noastre materiale şi spirituale. Deci, această iubire milostivă este criteriul de judecată. Dacă suntem milostivi, suntem umani. Dacă nu suntem milostivi, ci egoişti şi zgârciţi, suntem inumani, neomenoşi. De aceea, vedem că această Evanghelie osândeşte neomenia şi laudă iubirea milostivă a oamenilor unii faţă de alţii”, a mai evidenţiat Preafericirea Sa.

Mâinile noastre devin mâinile iubirii milostive a lui Hristos pentru oameni

Patriarhul României a mai precizat faptul că opera social-filantropică a Bisericii s-a inspirat din acest text biblic: „În concluzie, trebuie să spunem că această Evanghelie a Înfricoşătoarei Judecăţi a inspirat, împreună cu alte părţi din Sfânta Evanghelie a Mântuitorului Iisus Hristos, opera filantropică sau opera de caritate a Bisericii. A inspirat atât milostenia individuală, cât şi cea instituţională. Astfel, în lumina acestei Evanghelii a Judecăţii Înfricoşătoare s-a arătat iubire milostivă atunci când Biserica, cu Sfântul Vasile cel Mare în Răsărit şi apoi şi în Apus, a început să construiască case pentru primirea străinilor, cămine pentru copii orfani, cămine pentru bătrâni, spitale, farmacii, cantine pentru cei săraci şi flămânzi. Prin toate aceste lucrări pe care le avem şi noi astăzi noi arătăm că înţelegem ceva din Evanghelia Înfricoşătoarei Judecăţi care în acelaşi timp poate fi numită şi Evanghelia iubirii milostive pe care Dumnezeu preţuieşte şi o răsplăteşte veşnic.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente