Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt joi, la Conferința „În numele iubirii. Salvarea ansamblului monumental de la Târgu-Jiu, grav compromis în ultimele decenii”, organizată la Academia Română de dr. Radu Varia, critic și istoric de artă, cu prilejul celebrării a 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși.
În ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, scuptorul „a exprimat luminile vieții eterne a dincolo de orice semn al morții din lumea materială trecătoare”, a subliniat Patriarhul României.
Preafericirea Sa a mai transmis că se cuvine ca, „la 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, să evidențiem mai intens prezența credinței și spiritualității creștin-ortodoxe în viața și opera sa, mai ales că lucrările realizate și numite de el: Rugăciunea (1907) și Coloana fără sfârșit (1937) au fost comandate de către creștini ortodocși pentru a servi ca monumente funerare, fiind considerate la scurt timp după expunerea lor în public capodopere ale sculpturii funerare a secolului al XX-lea”.
Text integral:
Opera lui Constantin Brâncuși – lumină și bucurie peste timp
În 19 februarie 2026 se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, iar în anul anul 2027 se împlinesc 90 de ani de când cel ce a fost numit „țăranul-demiurg”, „prințul-țăran” sau „profetul artei moderne” a supravegheat personal, în 1937, lucrările de execuție și amplasare a celor 47 de componente ale Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără sfârșit, lucrări finalizate în anul 1938, iar apoi inaugurate și sfințite în 14 septemebrie 1938, la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, în prezența sa. Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu rămâne cea mai valoroasă realizare a lui Brâncuși și cea mai profundă sinteză artistică sculpturală între spirit și materie, credință și artă, arhaic și modern, timp și veșnicie.
Se cuvine, deci, ca în acest an, 2026, la 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, să evidențiem mai intens prezența credinței și spiritualității creștin-ortodoxe în viața și opera sa, mai ales că lucrările realizate și numite de el: Rugăciunea (1907) și Coloana fără sfârșit (1937) au fost comandate de către creștini ortodocși pentru a servi ca monumente funerare, fiind considerate la scurt timp după expunerea lor în public capodopere ale sculpturii funerare a secolului al XX-lea.
Constantin Brâncuși a fost cântăreț de strană la bisericile Madona-Dudu și Obedeanu din Craiova, cântăreț de strană și dirijor de cor la biserica Mavrogheni din București, precum și cântăreț de strană la biserica română Sfinții Arhangheli din Paris, fiind un creștin ortodox practicant până la sfârșitul vieții sale.
În cartea album Brâncuși – sculptor creștin ortodox, ediția a II-a, Editura TRINITAS a Patriarhiei Române, București, 2013, am evidențiat prezența spiritualității creștin-ortodoxe în viața și opera lui Constantin Brâncuși, folosind, într-o formă restructurată și îmbogățită, textul prelegerii „Materia sculptată – epifanie a luminii Creatorului. Spiritualitate ortodoxă în opera lui Brâncuși”, susținută în data de 14 ianuarie 2006, la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, după ce ni s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al acestei Universități.
Cartea noastră Brâncuși – sculptor creștin ortodox este în același timp un omagiu pios adus memoriei celebrului sculptor român, de mult timp intrat în lumina marilor artiști ai umanității, și un apel la o cunoaștere mai amplă și mai profundă a semnificațiilor spirituale cuprinse în opera artistică a acestui fiu credincios și înțelept al Bisericii Ortodoxe Române, care a făcut cunoscute la nivel mondial valențe multiple ale sufletului românesc creator.
Părintele artei moderne, Constantin Brâncuși, este un român care s-a înscris în circuitul valorilor universale perene. Cel căruia Henri Rousseau i-a spus „tu ai transformat anticul în modern”, a plecat din România și s-a stabilit în Franța, în anul 1904, unde a beneficiat de o vastă informare asupra istoriei artei și de contacte personale cu artiștii mari din diferite părți ale lumii.
Expozițiile sale de la New York și din alte orașe occidentale l-au făcut cunoscut și apreciat. Însă, artistul care a plecat din țara sa natală a purtat-o pe aceasta permanent în sufletul său prin credința și prin tradiția poporului său, asumate într-o formă creatoare reflectată artistic.
Fiind în același timp român tradițional și artist modern universal, Constantin Brâncuși nu s-a înstrăinat de propria identitate când se afla printre străini, deoarece a căutat „esența lucrurilor” dincolo de aparențe efemere și a descoperit spațiul spiritual al libertății creatoare în interiorul oricărui spațiu geografic. În ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, el a exprimat luminile vieții eterne a dincolo de orice semn al morții din lumea materială trecătoare.
Așa cum scriam în prefața cărții noastre Brâncuși – sculptor creștin ortodox, ediția a II-a, din anul 2013, el a unit credința cu arta, naționalul cu universalul și efemerul cu eternul. De aceea, Coloana fără sfârșit a operei sale este și Coloana nemuririi sale!
O lumină și o bucurie pentru toți românii!
† Daniel
Patriarhul României
Vezi și:
- În numele iubirii: Constantin Brâncuși, omagiat la Academia Română la 150 de ani de la nașterea sa
- 150 de ani de la nașterea lui Brâncuși: Român tradițional și artist modern universal
Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
