Numit de credincioși „Duhovnicul Bucureștilor”, părintele Sofian Boghiu a îndrumat spre Dumnezeu viețile a mii de oameni. A fost unul dintre participanții cei mai cunoscuți la întâlnirile cultural-duhovnicești ale mișcării „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, fapt care i-a atras ani grei de închisoare în temnițele comuniste. A condus ca stareț Mănăstirea Antim, între anii 1950-1954, și după eliberarea din 1964 până la sfârșitul vieții.
După cum informează TRINITAS TV s-a născut în comuna Cuconeștii – Vechi, jud. Bălți, dincolo de Prut, pe 7 octombrie 1912. A primit la botez numele Serghei. La vârsta de 14 ani ajunge frate de mănăstire la Schitul Rughi, jud. Soroca, iar după 11 ani de ascultare este tuns în monahism la Mănăstirea Dobrușa. A urmat școala de cântăreți la Dobroușa și Seminarul monahal de la Cernica. La 6 august 1939 este hirotonit diacon în Catedrala din Bălți, de Episcopul Tit Simedrea. Din cauza ocupării Basarabiei de ruși, este nevoit să părăsească Mănăstirea Dobroșa și astfel ajunge la Mănăstirea Căldărușani.
Părintele Sofian Boghiu se înscrie în anul 1940 la Academia de Belle Arte din București, devenind în anul 1945 pictor licențiat. În perioada 1942-1946, urmează cursurile Facultății de Teologie. Este hirotonit preot, la Mănăstirea Antim, pe 15 noiembrie 1945.
În vara anului 1958, este arestat și închis, împreună cu alți membrii din cadrul mișcării „Rugul Aprins”. A fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistică dușmănoasă”. Este eliberat după 6 ani. A trecut la cele veșnice în dimineața zilei de 14 septembrie 2002, în chilia sa de la Mănăstirea Antim.
