Veche Capitală a Țării Românești, orașul București păstrează multe monumente de artă religioasă medievală, printre care o serie de biserici și mănăstiri vechi începând din secolul al XVI-lea, de când orașul a devenit reședința statornică a voievozilor munteni.
Printre cele mai importante monumente de acest fel se găseau, în chip firesc, bisericile construite la vechea curte domnească (numită, după părăsirea ei, în 1775, «Curtea Veche»). Dintre aceste lăcașuri mai regăsim astăzi doar biserica „Buna Vestire”, numită în trecut «biserica domnească mare», sau «biserica de jos».
În apropiere de Piața Unirii, peste drum de vestitul han al lui Manuc, se înalță silueta impunătoare a unei biserici despre care puțini trecători știu că este cea mai veche din București. Lăcaș de închinăciune pentru mulți din domnii Țării Românești, biserica e o adevărată bijuterie a artei vechi românești.
Muzeul Parohial „Sfântul Antonie cel Mare” – Curtea Veche a fost inaugurat în anul 2010 și adăpostește obiecte de cult inedite. Dintre acestea unele datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea, din timpul lui Constantin Brâncoveanu, iar altele au fost donate de domnitorul Nicolae Mavrocordat la jumătatea secolului al XVIII-lea.
„Acest muzeu ar fi trebuit să fie mai demult deschis. De fapt, părinții care au ridicat acest imobil (ridicat în 1936) l-au prevăzut și l-au dorit a fi muzeu datorită faptului că în această cameră (n.r.: unde se află muzeul) dumnealor au făcut o arcadă care să lase să se vadă în spate o altă arcadă care face parte din muzeul Palatului Curtea Veche de la 1559 când a fost ridicată biserica, arcadă prin care domnitorul trecea de la curtea voievodală la biserica noastră. Ulterior, arcada aceasta a fost zidită, iar preoții au lăsat o altă arcadă să se vadă pentru această trecere a domnitorului către biserică”, a explicat pentru TRINITAS TV Pr. Paroh Gheorghe Zaharia.
Ca fostă biserică a curții domnești, domnitorii care s-au perindat la tronul Țării Românești au înzestrat acest lăcaș cu prețioase odoare. Nestatornicia vremurilor, invaziile, jafurile sau incendiile au făcut însă ca multe dintre acestea să nu ajungă până la noi.
Dintre odoarele păstrate în inventarul bisericii, prezintă interes două ripide de argint, un potir de metal și un artofor de argint, dăruite în anul 1800 de Alexandru Constantin Moruzi Voievod. Se mai păstrează, de asemenea, o tavă rotundă din argint donată de Constantin Ipsilanti voievod în anul 1806. Zestrea de odoare și veșminte a sporit mult în perioada de după 1844, când ieromonahul Visarion a adus numeroase obiecte de cult din Rusia.
Înainte de a fi predate Patrimoniului Cultural Național, biserica avea numeroase cărți vechi. Astăzi se păstrează aici două Evanghelii îmbrăcate în catifea și argint, înregistrate la 1861.
Nu pierdeți următoarele materiale din serialul dedicat celor mai importante muzee și colecții de artă bisericească din Arhiepiscopia Bucureștilor. Următorul popas: muzeul Mănăstirii Cernica.