„Orice Materic al secolului XX o poate include” pe Maica Benedicta – acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, a spus Arhim. Dosoftei Dijmărescu de la Mănăstirea Putna marți, la Academia Română. „A vorbit despre credință cu o claritate și o fermitate neagresivă, pe care doar adânca smerenie și cunoașterea în smerenie le pot aduce.”
Sesiunea omagială a marcat 20 de ani de la mutarea la Domnul a academicienei și a fost organizată de Academia Română, Fundația „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Monahia Benedicta” a Mănăstirii Putna, Muzeul Național al Literaturii Române și Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”.
Manifestarea a fost moderată de prof. univ. dr. Ioan Cristescu, directorul general al Muzeului Național al Literaturii Române, iar din audiență a făcut parte Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
„A fi iubit pe termen lung, a fi iubit de oameni care nu sunt contemporani, este semnul unei lucrări a plinătății dragostei, care se revarsă dincolo de marginile cercului familial și al apropiaților, atingând inimile unor oameni care din departe devin aproape și ei, atinși de iubire, răspund cu iubire”, a spus Arhim. Dosoftei Dijmărescu
Dacă sensul omului și al vieții i-au fost clare din tinerețe – viața veșnică în comuniune cu Dumnezeu și cu oamenii –, important pentru calitatea de model a academicienei este cum l-a pus în practică – respectiv „ca o formă concretă a dragostei, în profesia ei și utilizând capacitățile dăruite de sus, prin întemeierea lucrării ei pe unitatea dintre estetic, etic și duhovnicesc”, a explicat arhimandritul.
Monahismul, mesaj adresat lumii despre sensul vieții
Arhim. Dosoftei Dijmărescu a amintit o importantă recunoaștere științifică primită de academiciană – Premiul Herder, dar și că „ultima Zoe Dumitrescu-Bușulenga este Maica Benedicta”.
„Monahismul este cel mai puternic cuvânt către ceilalți despre om și sensul vieții. Monahul este, prin excelență, cel dedicat lui Dumnezeu, cel pentru care veșnicia a început deja, cel care are ca lumină a vieții ceva de dincolo de lume, lumina Învierii lui Hristos”, a subliniat părintele arhimandrit.
„Intrarea în viața monahală este un pas vertical clădit și pe aspirațiile personale, dar și pe o uriașă cuprindere umană. Cu cât vezi nesfârșitul văzut al creației, pentru că ai mers cât ai putut de departe, cu atât dorești să vezi nesfârșitul nevăzut al creației.”
„Trecutul, așa cum s-a spus și anterior, este plin de bărbați și femei din elita societății care devin monahi, respectiv monahii. Dar viitorul? Din acest punct de vedere, este o vizionară, alături de Părintele Nicolae Steinhardt, de Principesa Ileana devenită Maica Alexandra, de Părintele Rafael Noica, fiul lui Constantin Noica”, a adăugat arhimandritul.
Mănăstirea Văratec ca centru cultural
Acad. Marius Andruh, Președintele Academiei Române, a evocat chipul academicienei, pe care a vizitat-o periodic la locul ei de retragere de la Mănăstirea Văratec, județul Neamț.
„În fiecare vară mergeam și stăteam un pic de vorbă și am descoperit la Văratec un centru cultural în jurul doamnei acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Erau artiști, erau compozitori, erau dirijori, erau scriitori”, a relatat Președintele Academiei.
Academicianul a evocat cartea de dialoguri între academiciană și ziaristul Fabian Anton, Chipuri de lumină la Mănăstirea Văratec: „Este o carte de istorie a culturii noastre, pentru că Văratecul a adunat de-a lungul secolelor mari creatori, nu numai din zona artistică, dar și din zona științifică”.
O carieră academică dedicată lui Eminescu
Acad. Mircea Martin, președintele Secției de filologie și literatură a Academiei Române, și-a exprimat recunoștința pentru perspectiva deschisă de cursurile susținute de acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga la Universitatea din București: „invitau la un alt tip de atenție, una deschisă către asocieri largi, cuprinzătoare; stimulau, provocau o imaginație devoratoare de mari spații geoculturale”.
Prof. univ. dr. Laura Bădescu, directoarea Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” al Academiei Române, a prezentat realizările acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga în perioada în care a condus această instituție.
Teodora Stanciu, președinte interimar al Fundației „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Monahia Benedicta”, cunoscută pentru activitatea de jurnalist cultural la Radio Trinitas, a prezentat activitatea culturală și editorială a fundației înființate la inițiativa acad. Dan Hăulică.
Fundația a editat opera de eminescolog a academicienei, iar Teodora Stanciu a deplâns faptul că aceasta nu este mai des amintită între eminescologi.
„Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga s-a plecat mult asupra lui Eminescu și știm că Eminescu a însemnat viața dumneaei”, a spus Teodora Stanciu. „E nevoie să ridicăm acest spirit extraordinar la suprafață.”
Spre finalul evenimentului, a fost proiectat un film documentar omagial realizat de Cristina Chirvasie, iar Protos. Gherasim Soca de la Mănăstirea Putna a vorbit despre expoziția dedicată Maicii Benedicta și vernisată la Mănăstirea Putna în Duminica Mironosițelor din acest an.
El a amintit o mărturie despre modul în care se ruga Maica Benedicta. „M-aș bucura să rămânem cu această imagine a celei care a lăsat costumul de academician pentru haina monahală, care a lăsat vorbirea de la catedră pentru tăcerea rugăciunii sau, mai degrabă, pentru vorbirea în rugăciune cu Cel Care este Izvorul Cuvântului”, a încheiat protosinghelul.
Maica Benedicta – acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga a promovat valorile spirituale și culturale creștine în perioada comunistă, când a fost profesor la Universitatea din București. A fost vicepreședintă a Academiei Române după căderea comunismului, iar spre finalul vieții s-a călugărit, lăsând prin testament dorința de a fi înmormântată la Mănăstirea Putna.
Citește online, integral și gratuit, mai multe studii și mărturii care aparțin Maicii Benedicta – acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga.
Foto credit: Ziarul Lumina / Mihnea Păduraru
