Casa duhovnicească a românilor din Sanremo

Atunci când auzim menționat numele orașului și al stațiunii italiene Sanremo (orașul Sfântului Romulus), desigur ne gândim în primul rând la bine-cunoscutul festival anual de muzică italiană găzduit de pitoreasca așezare de pe riviera italiană. Mai puțin ne este dat să ne gândim la vreo prezență românească pe aceste meleaguri, și mai ales la vreuna care să fi marcat în mod pozitiv întreaga comunitate. Nu ne-am fi putut gândi că la Sanremo se găsește o biserică din secolul XIX, ctitorită de prințesa Elisabeta Mavrocordat și așezată sub patronajul Sfântului Ierarh Nicolae.

Prințesa Elisabeta Mavrocordat s-a numărat printre primii români veniți și stabiliți la Sanremo, unde clima este foarte stabilă (cele mai mari minime și cele mai mici maxime din Italia) și permanent întreținută de aerosoli marini. Din motive personale, prințesa se convertește la catolicism și intră apoi în cinul monahal al Ordinului Carmelitanelor devenind astfel sora Blanche, după numele de călugărie. La un moment dat, este numită stareță, și în această postură se implică în ridicarea la Sanremo a unei frumoase biserici, care prin arhitectura ei transmite originea românească a ctitorului (forma de cruce înscrisă, deși ornamentele exterioare sunt realizate în stilul gotic), pe care o pune sub ocrotirea Sfântului Nicolae. După aproximativ 80 de ani, mănăstirea carmelitanelor s-a mutat în zona colinară a orașului, iar după ceva vreme se închide și biserica ctitorită pentru mănăstire, având în vedere că în zonă urma a fi amenajată o nouă gară feroviară pentru oraș. Odată închisă biserica, în zonă au început lucrările la șantierul noii gări, având loc numeroase săpături în jurul bisericii sau dislocări de rocă prin explozii la foarte mică distanță de lăcașul de cult etc. La un moment dat, arhitecții au solicitat chiar eliberarea unei hotărâri de demolare pentru biserică pentru a face mai bine loc edificiilor ce se ridicau în jur. Permisiunea de demolare nu a fost obținută, dar autoritățile locale au hotărât în cele din urmă ca acest spațiu să fie desacralizat și utilizat drept casă de căsătorii de către Primăria din Sanremo. În aceste condiții, Curia Romană a protestat vehement față de asemenea planuri ale autorităților locale în legătură cu un spațiu bisericesc, protestele și disputele întinzându-se de-a lungul mai multor ani, până când, în mod providențial, spune părintele paroh Claudiu Mihai, comunitatea ortodoxă românească a cerut să le fie atribuită lor biserica și astfel să își redobândească scopul liturgic inițial. Cererea românilor ortodocși a fost aprobată pozitiv, cu condiția ca restaurarea bisericii să se facă pe cheltuiala comunității ortodoxe și pe baza unui proiect aprobat de Comisia de belle arte din Genova. După cum mărturisește preotul paroh Claudiu Mihai, doar atunci când s-a început demersul de întocmire a proiectului de restaurare și au avut acces la documentele de arhivă ce priveau biserica au aflat că ea fusese ctitorită de prințesa română Elisabeta Mavrocordat și îl avea ca ocrotitor pe Sfântul Nicolae, lucru care a facilitat înțelegerea minunilor ce avuseseră loc cu biserica și apoi cu mersul lucrărilor de restaurare. Astfel, la doar doi ani de la primirea bisericii, duminică, 5 decembrie 2010, a fost sfințită catapeteasma executată în România. Slujba de sfințire a fost oficiată de către PS Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența autorităților locale din Sanremo și a celor ai Bisericii Romano-Catolice.

Grupuri de până la 500 de români ortodocși

Deși biserica a rămas în continuare în proprietatea Primăriei din Sanremo, care este unicul proprietar, se speră totuși ca la un moment dat în viitor ea să fie achiziționată de comunitatea românească, lucru ce va trebui încuviințat și de Curia Romană.

Având în vedere că românii au o casă duhovnicească a lor în Sanremo, serviciile religioase se desfășoară cu regularitate, în duminici și sărbători, precum și în cursul săptămânii, miercurea și vinerea, când seara se oficiază slujba Acatistului pentru sfinții prăznuiți în săptămâna respectivă. La aceste ceasuri binecuvântate de Vecernie, credincioșii se pot și spovedi sau sunt pregătite cateheze pentru cei care urmează să se căsătorească sau pentru familia care urmează să își încreștineze vreun tânăr vlăstar. În cursul zilei de sâmbătă, preotul Claudiu Mihai se deplasează la casele credincioșilor care solicită diverse servicii și slujbe de binecuvântare, parohia sa întinzându-se de-a lungul a 90 km pe coasta ligură. Fiind pe coasta Liguriei, o zonă de munte la margine de mare, fâșia locuibilă este destul de îngustă, dar lungă, unde își duc viața în jur de 3.000 de credincioși ortodocși români, răspândiți prin toate orășelele și stațiunile litoralului, excepție făcând cele trei orașe mai mari: Sanremo, Imperia și Albenga, unde găsim concentrați în grupuri de până la 500 de români ortodocși.

Activități culturale

Faptul că Măritul Praznic al Învierii Domnului a fost serbat la aceeași dată de către întreaga creștinătate, atât în anul acesta, cât și în cel trecut, s-a produs o apropiere deosebită între comunitatea ortodoxă a românilor și cea locală, catolică. Este impresionant, după cum ne-a mărturisit părintele Claudiu, să vezi în fața bisericii în noapte de Paști sute de persoane cântând Hristos a înviat din morți…, având lacrimi de bucurie și mirare că apar deodată atâția români laolaltă, și mai ales în miez de noapte, dar nu orice noapte, ci Noaptea Paștilor! În fiecare vineri este organizată școala din tinda Bisericii pentru copiii români și cât mai des cu putință cateheze pe diverse teme dinainte stabilite.

Pe lângă pregătirea cot la cot alături de persoane deja stornicite, în jurul parohiei și bisericii ortodoxe a fost creat un grup de tineri interesați de viața duhovnicească și cu care se dorește realizarea anumitor proiecte care să îi vizeze direct. De aproape trei ani de când există parohia, toate cultele creștine prezente în zona respectivă s-au apropiat între ele pentru o mai bună cunoaștere, ajungându-se ca după numeroase manifestări creștine, în data de 10 iunie, în vinerea dinaintea Rusaliilor, să fie organizată o conferință cu tema ‘Ortodoxia în Italia – astăzi?’, care a avut loc în biserica comunității românești. Aceasta s-a vrut a oferi celor interesați posibilitatea de a cunoaște mai bine tradiția culturală și spirituală românească în dauna anumitor aspecte negative ce sunt scoase cu precădere în evidență de către presa italiană în momentele mai delicate ale conviețuirii. Apariția parohiei s-a făcut într-un asemenea moment (cazul Mailat), dar treptat au fost alungate temerile și prejudecățile stârnite de comportamentul unor conaționali. Ca semn al bunei înțelegeri și al prețuirii de care se bucură comunitatea ortodoxă pe plan local, la orice eveniment organizat participă și reprezentanți ai autorităților locale civile și religioase. Tot pe plan cultural menționăm că parohia a organizat primăvara un eveniment cultural sub genericul ‘Românii în Italia. O pagină de istorie europeană’, în cinstea episcopului catolic Alberto Maria Carreggio, care a susținut necondiționat comunitatea. În fiecare toamnă are loc un eveniment cultural-religios comunitar ‘Nu uita că ești român’ și iarna, unul religios, cu ocazia sărbătorii Sfântului Nicolae, ocrotitorul parohiei.

Astfel, tânăra parohie de la Sanremo își trage seva din trecutul pilduitor al românilor înaintași care au ctitorit un lăcaș de închinare cu reverberații românești și care a ajuns a-și împlini menirea prin inițiativa unui grup de români, sub coordonarea preotului Mihai și cu purtarea de grijă a PS Siluan, Episcopul românilor ortodocși din Italia. ‘Comunitatea românilor ortodocși de la Sanremo și-a (re)început viața încredințată de crezul misionar și are nădejdea împlinirii în Hristos a fiecărui fiu al Bisericii – veniți din România și, de ce nu, și a altor suflete din cosmopolitul oraș Sanremo!’, a mărturisit părintele Claudiu Mihai. (Articol publicat în „Ziarul Lumina de Duminică”, Ediția din data de 19 iunie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente