Calendar ortodox, 4 septembrie

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Rugul Aprins”

Icoana Maicii Domnului, numită „a Rugului Aprins” înfățișează evenimentul biblic din Vechiul Testament, în care Sfântul Proroc Moise, aflându-se la poalele Muntelui Sinai (Horeb), a văzut un rug ce ardea, dar nu se mistuia (Ieșire, cap. 3).

Auzind glasul lui Dumnezeu din rug, el a fost chemat să-i scoată pe evrei din robia egipteană. Sfinții Părinți au văzut în rugul nears o preînchipuire a Maicii Domnului, care, cu toate că a primit în pântecele ei focul Dumnezeirii, nu a fost arsă.

Primele icoane care înfățișează rugul aprins au fost pictate la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, iar, începând cu secolul al XIII-lea, icoana rugului a fost însoțită adesea și de înfățișarea Născătoarei de Dumnezeu cu Pruncul. În secolul al XVI-lea, iconarii ruși au creat un nou tip al icoanei Rugul Aprins, cu un simbolism bogat. Icoana Sfintei Fecioare Maria cu Pruncul se află în centru, pe un fond format din două patrulatere suprapuse, de culoare roșie și verde, reprezentând atât frunzele rugului, cât și focul ce le-a cuprins. Astfel, se formează o stea cu opt colțuri, înconjurată de chipuri de îngeri și arhangheli.

În cele patru colțuri ale icoanei sunt ilustrate patru prefigurări ale Maicii Domnului din Vechiul Testament: rugul aprins, scara lui Iacob, poarta închisă văzută de Iezechiel și arborele lui Iesei. În România, icoana Rugului Aprins este pictată în vechile fresce ale Mănăstirilor Sucevița și Hurezi, precum și în alte locuri.

Această icoană era pictată adesea în biserici deoarece, din tradiție, se știe că, prin ea, Maica Domnului păzește pe credincioși de incendii. Este cunoscută minunea petrecută în Rusia, când un sat întreg a fost cuprins de flăcări, însă o singură casă a scăpat, deoarece în fața ei a ieșit o femeie care se ruga purtând în mâini icoana Rugului Aprins.

Una dintre cele mai cunoscute icoane din România este icoana de la Mănăstirea Antim din București, adusă din Muntele Athos în anul 1929 de către Ieroschimonahul martir Daniil Sandu Tudor, care, pe când era mirean, a făcut acel pelerinaj, de unde s-a întors cu o dorință deosebită de a învăța Rugăciunea lui Iisus.

De altfel, el a dat o nouă tâlcuire icoanei Rugului Aprins, legând-o de rugăciunea inimii, care trebuie să ardă în sufletul rugătorului, înflăcărându-l de dragostea față de Dumnezeu. Începând cu anul 1945, în jurul icoanei și al Părintelui Daniil a luat naștere mișcarea isihastă Rugul aprins, care îi aducea laolaltă pe părinții Mănăstirii Antim și pe mulți teologi, intelectuali și studenți mireni din București, doritori de a cunoaște mai bine tainele credinței și de a deprinde rostirea rugăciunii neîncetate.

Maica Domnului a făcut o minune cu Părintele Daniil Sandu Tudor, prin icoana ei. În anul 1941, pe când era pedagog la o școală tehnică din Vălenii de Munte, el și-a atras mânia unor răufăcători, care și-au pus în gând să-l împuște și care cunoșteau camera unde locuia.

Seara, după ce s-a rugat în fața icoanei Rugul Aprins din camera sa, Sandu Tudor a fost inspirat să-și mute patul în altă latură a încăperii. Trei persoane au tras 16 gloanțe prin geam, înspre locul unde știau că se afla patul, însă el a scăpat, cu ajutorul Maicii Domnului.

Peste ani, drept recunoștință, avea să-i compună un frumos acatist, numind-o pe Fecioara „urzitoare de nesfârșită rugăciune”, pentru toate darurile ei și mai ales pentru ajutorul în dobândirea Rugăciunii inimii. Cuviosul Părinte Daniil, fiind prigonit pentru credință, a murit în închisoarea de la Aiud, în anul 1962.

Icoana a ajuns la Cuviosul arhimandrit Benedict Ghiuș, care i-a lăsat-o prin testament Sfântului Cuvios Sofian Boghiu, iar acesta, la rândul lui, a așezat-o în biserica Mănăstirii Antim, unde se află și astăzi. O altă icoană a Rugului Aprins a aparținut profesorului Alexandru Mironescu. Ca semn al binecuvântării Maicii Domnului, în mai multe rânduri icoana s-a mișcat pe perete, scoțând sunete plăcute, ca de harpă, acest fapt petrecându-se și la o întrunire a mișcării Rugul aprins la care era de față Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria.

De aceea, icoana Rugul aprins de la Mănăstirea Antim este un simbol al păstrării și mărturisirii credinței în vreme de prigoană. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prin sfânta ei icoană, izbăvește pe cei ce se roagă ei nu doar de incendiile materiale, ci și de aprinderea ispitelor și a conflictelor dintre oameni, ajutând pe cei ce doresc să se curățească de patimi și să stăruie în lucrarea sfințitoare a chemării neîncetate a numelui Domnului Iisus.

Ziua de pomenire a icoanei Rugul aprins este, în multe Biserici Ortodoxe, ziua de 4 septembrie, când se face și pomenirea Sfântului Proroc Moise, văzătorul de Dumnezeu.

Tropar, glasul 3

Rug aprins nears te știm, Fecioară, că ni L-ai născut pe Hristos Domnul, pe Fiul Tatălui ceresc, îmbrăcat cu trup. Pentru aceasta cinstim cu evlavie icoana ta și te rugăm cu smerenie să păzești de foc al tău lăcaș, iar în noi să pui curatul foc al dragostei de Dumnezeu.

Sfântul Sfințit Mucenic Vavila

A fost ales Episcop al Antiohiei în anul 237. În anul 250, împăratul Deciu a declanșat una dintre cele mai puternice persecuții împotriva creștinilor.

În primul rând, i-a vizat pe conducătorii Bisericii Creștine din Imperiu, între primii arestați fiind și Episcopul Antiohiei, Sfântul Vavila. În timp ce era purtat prin oraș în lanțuri, fiind bătut și supus oprobriului public, trei tineri, pe nume Urban, Prilidian și Apolonie, mergeau în urma Sfântului, fiind ucenicii acestuia.

Au fost prinși și ei și duși înaintea împăratului, iar împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Vavila au suferit moarte martirică prin decapitare, nedorind să renunțe la credința lor în Domnul nostru Iisus Hristos.

Troparul, glas 4:
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Vavila, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Sfântul Proroc Moise

A fost omul ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia egipteană și să îl ducă în Țara Făgăduinței, Canaan. Provenea din seminția lui Levi.

Date despre viața lui aflăm din Cărțile Pentateuhului din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, al căror autor este. Din acestea aflăm despre nașterea sa și cum l-a izbăvit Dumnezeu, ajungând să fie crescut de fiica Faraonului Egiptului, ca fiu al acesteia.

Timp de 40 de ani va avea statutul de prinț egiptean până când se va hotărî să ia apărarea conaționalilor săi, care erau sclavii egiptenilor. Ucide un egiptean, în dorința de a-și apăra conaționalii, faptă despre care află Faraonul Egiptului.

De teama răzbunării, Moise fuge în Madian, unde Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov (Ieș. 3, 6) i Se descoperă prin rugul aprins care nu se mistuia. Se căsătorește cu Sefora (Țippora), fiica preotului Ietro.

Stă aici, departe de frații săi aflați în sclavie, timp de patruzeci de ani, apoi se întoarce în Egipt și devine conducătorul poporului evreu, mergând în numele acestora la Faraonul Egiptului și cerându-i eliberarea poporului său.

În urma refuzului sistematic al Faraonului, Dumnezeu trimite, la rugăciunea Sfântului Proroc Moise, 10 plăgi asupra Egiptului, în urma cărora evreii sunt eliberați și, sub conducerea lui Moise, pornesc către Țara Canaanului.

Din cauza necredinței poporului evreu în perioada când Moise a mers pe Muntele Sinai și a primit Tablele Legii, timp de 40 de ani evreii au peregrinat prin zona deșertică din sudul Orientului Mijlociu.

Înainte de a intra în Țara Făgăduinței, Canaan, Moise a urcat pe Muntele Nebo, de unde se vedea pământul promis de Dumnezeu, apoi a murit, la vârsta de 120 de ani.

Troparul, glas 2:
A prorocului Tău, Moise, pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.