Calendar ortodox 1 decembrie

Sfânta Anastasia, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei

Fericita Anastasia s-a născut în anul 1785 din părinți binecredincioși, aromâni din Macedonia, veniți pentru a face negoț la Mișcolț, în Ungaria. Primind creștere bună, în frica de Dumnezeu, în cinste și în credința ortodoxă, s-a căsătorit cu un fiu de negustor, pe nume Naum, care era văduv, și a dobândit patru prunci: Evreta, Ecaterina, Anastasiu, care avea să ajungă mitropolit al Transilvaniei, și Maria, care a murit în copilărie. Dar, cheltuindu-și tatăl lor averile și ajungând să ducă viață lipsită de rânduială, ba chiar să se și poarte cu asprime cu Anastasia, aceasta și-a luat pruncii și s-a adăpostit la casa părinților ei.

Înțeleapta mamă priveghea ziua și noaptea și se ostenea în toate felurile ca să-și poată crește bine copiii. Dumnezeu i-a stat alături prin bunul ei tată Mihail, bunicul pruncilor, care îi dădea ajutor. Iar tatăl copiilor, pierzându-și tăria sufletească și nădejdea, a gândit să-și ușureze ticăloasa soartă și, pentru oarecare foloase materiale, a trecut la cei uniți cu papa de la Roma, silind și pe copii să fie crescuți în această credință străină. Anastasia, însă, s-a împotrivit cu tărie în multe chipuri și bărbatului său, și stăpânitorilor străini. Și, până la o vreme, a izbutit să-i țină departe, ducându-și copiii la școala grecească din Pesta. Dar, prin împărătească poruncă, ei au fost duși la școala catolică.

În acest răstimp, Anastasia a rămas neclintită în luptele ei și, cu mare iscusință și înțelepciune, prin învățăturile pe care le-a dat fiilor ei, a zădărnicit toate planurile și uneltirile păcătoase ale neobosiților vânători de suflete. Aceasta îi învăța pe copii acasă învățătura legii părintești, iar pe micul Anastasiu îl trimitea duminica și în zile de sărbători mai mari cu prescuri la biserica ortodoxă din Mișcolț, pentru a cărei ridicare au ostenit și au jertfit amândoi bunicii lui, Mihail și Evreta.

Ba a mers și până la împăratul de la Viena să-și împlinească dorirea, chiar dacă n-a izbutit. Pentru că Dumnezeu, în negrăită bunătatea și înțelepciunea Lui, rânduise altfel, ca mai strălucită să fie biruința adevărului. Deci, primind copiii creștere în legea catolică, atunci când s-au făcut mari, toți trei au mărturisit dorința de a se întoarce la Biserica Ortodoxă. Și, chiar dacă au întâmpinat multe împotriviri, au primit împlinirea cererii lor. Iar fiul cel mic al fericitei, pentru rugăciunile neîncetate ale maicii sale, făcându-se călugăr și luând numele Apostolului întâi-chemat, a fost rânduit de Dumnezeu să împlinească voia Lui pentru mântuirea români dreptslăvitori asupriți, căci a ajuns să reîntemeieze Mitropolia Ortodoxă din Ardeal.

Și, văzând pe fiul său iubit închinându-și ființa toată și viața Bisericii strămoșești, după ce izbutise a-l izbăvi de înșelăciune prin lupte atât de grele, cu sufletul împăcat, fericita Anastasia, plină de virtuțile izvorâte din credință, a adormit în Domnul cu pace în 17 ianuarie 1836, în vârstă de 51 de ani, fiind îngropată la Pesta.

Pentru ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Troparul, glasul 5
podobie: Pe Cuvântul…
Rădăcina cinstită și floarea mamelor, de Dumnezeu purtătoarea Anastasia, a dat pe Andrei ca rod ales țării Ardealului, și cu tărie a păstrat credința dreaptă, viețuind în jertfă și în virtute, și a primit de la Domnul răsplătire și cunună veșnică.

Condacul, glasul al 8-lea, podobie: Apărătoare Doamnă…

După dreptate îți cinstim înțelepciunea, mărturisirea dreptei credințe ortodoxe și virtuțile, Sfântă Anastasia, că vlăstar luminos ai dat Bisericii pe Andrei, bunul păstor al Ardealului, și cu el acum te rogi Domnului pentru noi.

Sfântul Proroc Naum

Numele Sfântului Proroc Naum înseamnă „odihnă”, „mângâiere”, „minte” sau „pricepere”. Proorocul Naum se trăgea din seminția lui Simeon. Locuia în satul Elcos de dincolo de Iordan și a proorocit în a doua jumătate a domniei regelui Ezechia (725-697). A proorocit ninevitenilor că cetatea lor va fi distrusă de foc și apă, lucru care s-a și întâmplat deoarece au mâniat pe Dumnezeu prin necredința lor.

De la Proorocul Naum a rămas o carte în trei capitole cuprinsă în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament din care se vede că regatul Israel fusese cucerit de Asirieni. Naum încredințează pe iudei de puterea lui Dumnezeu și le vestește căderea cetății Ninive, capitala Asiriei și timpuri de pace și propășire pentru Ierusalim. Proorocul Naum a trecut la Domnul cu pace, la vârsta de 45 de ani.

Tropar, Glasul 2

A prorocului Tău, Doamne, Naum, pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

Sfântul Cuvios Filaret cel Milostiv

Sfântul Cuvios Filaret cel Milostiv s-a născut în Galatia (Asia Mică), din părinți binecredincioși, Gheorghe și Ana care l-au crescut în lumina faptelor bune. Filaret s-a căsătorit cu Teozva, o fată ce provenea dintr-o familie bogată. După căsătorie, Filaret și Teozva au locuit în satul Amnia din Paflagonia (Asia Mică). Dumnezeu le-a binecuvântat casa cu un băiat (Ioan) și două fete (Ipatia și Evantia).

Averea lui Filaret a crescut din zi în zi, prin muncă cinstită. El era nespus de milostiv și cu cât își înmulțea milosteniile, cu atât Dumnezeu îi mărea averile. Odată cu invaziile arabilor, Filaret a pierdut tot. Chiar și în această situație Filaret nu a uitat de fapta cea bună a milosteniei și a dăruit și ceea ce îi mai rămăsese. În vara anului 788, au ajuns în oraș trimișii împărătesei Irina (780-802).

Aceștia căutau în toată împărăția o logodnică pentru prințul moștenitor, Constantin al IV-lea, după cum era obiceiul. Trimișii împărătesei au rămas în casa lui Filaret unde au găsit pe copiii și pe nepoata lui, Maria. În luna noiembrie a anului 788 s-a făcut la Constantinopol nuntă mare, deoarece prințul Constantin alesese pe Maria.

Filaret și-a petrecut restul vieții în milostenie și smerenie, refuzând orice rang împărătesc care i s-ar fi cuvenit în urma căsătoriei nepoatei sale cu prințul moștenitor și apropiindu-i-se sfârșitul, despre care a fost înștiințat mai înainte de Dumnezeu, s-a retras la Mănăstirea Rodolfia de lângă Constantinopol unde și-a pregătit mormântul.

A chemat pe copiii fiului său Ioan, i-a binecuvântat și le-a prevestit ceea ce li se va întâmpla, după care a început să rostească rugăciunea „Tatăl nostru”, iar când a ajuns la cuvintele: „fie voia Ta..” și-a dat sufletul său Domnului, fiind în vârstă de 90 de ani.