Adriana Ene, îndrăgita realizatoare a emisiunii „Bucuria poveștilor” de la Radio Trinitas și Trinitas TV, este psiholog și psihoterapeut în supervizare, cu atestat de liberă practică în Psihoterapie și Psihodramă. Ea a contribuie la pagina noastră de Facebook cu rubrica #ȘtiințaSufletului, din care extragem periodic și materiale pe care le publicăm pe site.

Săptămâna aceasta, am ales împreună tema depresiei, care afectează numeroase persoane și în jurul căreia s-au iscat recent, pe net, unele schimburi de idei.

Depresia și stigma socială – puntea fragilă către a pierde sensul de a fi în această lume

Guest post de Adriana Ene

Sunt deja mult prea mulți ani de când se încearcă o conștientizare a suferinței emoționale puternice pe care o parte semnificativă din populația globului o resimte și care are astăzi (dar nu de astăzi) un nume – depresie.

Cele mai viralizate mesaje referitoare la „alintul” celor care suferă de depresie sunt: „pe vremea bunicilor /mea, nu mai era depresie”, „alții au trecut prin război și nu le mai ardea de depresie”, „depresia e lene”, „depresia e mândrie” și doar dacă începeți o căutare superficială, nu e nevoie de mare efort, găsiți tot felul de variații pe aceeași temă, pentru a fi explicată – arătată cu degetul – etichetată – judecată – blamată depresia.

Cele mai recente statistici

La sfârșitul lunii august a acestui an, Organizația Mondială a Sănătății, publica o statistică referitoare la Tulburarea Depresivă și la faptul că 4% din populația globului – doar cea care accesează serviciile de sănătate mintală și a putut fi introdusă în statistici – este diagnosticată cu această suferință, un procent mai mare fiind reprezentat de femei, și că statistica suicidală din cauza depresiei este de 727.000 de oameni (raportarea din anul 2021), cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani.

De menționat că rata de sinucidere a crescut din anul 2019 când, la nivel mondial, din cauza depresiei, fuseseră raportate 703.000 sinucideri.

Dacă luăm în considerare țările în care abordarea bolilor mintale reprezintă un subiect semi-tabu, iar negarea face parte din conduita de zi cu zi în problema suferințelor emoționale, făcându-i pe oameni să aibă prejudecăți legate de accesarea serviciilor de sănătate mintală, atunci avem și perspectiva unor altfel de statistici în care, deși pare că, din punct de vedere emoțional, populația ar sta mai bine, cu toate acestea, uitându-ne la procentul dependențelor de diverse substanțe, de la nicotină la alcool și droguri, vedem că ceea ce nu se declară într-o anumită zonă de suferință psihică se regăsește în altă zonă, care duce, de fapt, cam în aceeași direcție.

România într-un clasament al suferinței mintale

România se află pe locul 58 în lume în ceea ce privește rata de suicid și pe locul 126 în ceea ce privește depresia.

Anxietatea, depresia și tulburările de comportament sunt printre principalele cauze de boală și suferință în rândul tinerilor. În România, aproximativ 22.000 de copii și tineri trăiesc cu un diagnostic de boală mintală – conform Institutului Național de Sănătate Publică, într-un articol publicat în luna mai 2023.

Același articol trage un puternic semnal de alarmă referitor la faptul că 50% dintre bolile mintale se declanșează până la vârsta de 14 ani și 75% dintre ele până la 24 de ani.

Să nu uităm nici faptul că, înainte de reușita unei tentative de suicid, au existat peste 18 tentative nereușite – studiile spun chiar și de 100 de tentative – ale unei persoane care încearcă să-și ia viața, ceea ce înseamnă o foarte puternică suferință emoțională identificată sau nu de către cei din jurul său.

Depresia este considerată cauza majoră de dizabilitate și la această perspectivă voi reveni mai târziu.

Consumul de alcool și alte substanțe

România, este de asemenea, conform unei alte statistici publicate de către Organizația Mondială a Sănătății, prima din 51 de țări la consumul de alcool. Și Institutul Național de Statistică, în campania sa de conștientizare a prevenirii consumului de alcool din mai-iunie 2025, prezintă analiza îngrijorătoare a creșterii consumului de alcool din România, nu doar la nivelul adulților dar și la nivelul adolescenților.

Potrivit Comisiei Europene, în România, mor anual, din cauza alcoolului, 8.000 de persoane.

Nici la consumul de droguri nu suntem prea feriți și, dacă urmărim campaniile și articolele ce trag semnale de alarmă, alunecăm pe o pantă destul de periculoasă, care ar trebui să ne facă să ne trezim la realitatea de care fugim dând vina și etichetând în dreapta și în stânga, fără să ne putem conecta, asemeni unui singur creier care-și dezvoltă propriile sinapse și conexiuni neuronale spre un țel comun – sănătatea emoțională a noastră și a fiecăruia dintre noi.

Despre moștenire genetică, mediu, creier, depresie

Despre depresie se scrie și s-a scris foarte mult. Faptul că i s-a dat o formă mai specifică, că are simptome prin care poate fi identificată și a primit o „umbrelă” sub care să poată fi tratată nu înseamnă că ea nu a existat și înainte de mine, de părinții sau bunicii mei.

Ca să dau un singur exemplu, există numeroase studii științifice realizate înainte și după cel de-al Doilea Război Mondial, pentru a identifica sursele depresiei, cauzele care duc la un plâns incontrolabil ore în șir, starea de lipsă de speranță, de somn, starea de anxietate, dorința de suicid, incapacitatea de a mai găsi motivație, oboseala excesivă chiar dacă nu există o activitate deosebită care să explice starea de oboseală.

Posibile surse ale depresiei

Studiile au fost derulate pe perioade lungi de timp (longitudinal) și pe un eșantion (un număr) de sute de persoane, în încercarea de a reuși să se identifice dacă sursa depresiei este o disfuncție a creierului, așa cum au explicat medicii – nivelul scăzut de serotonină din creier și propriul trup, care nu mai funcționează corect (cauza depresiei endogene) sau anumite situații externe, din mediu, sunt cele care afectează puternic viața unui individ și duc la depresie (cauza depresiei reactive).

Adeseori, este mai simplu să primești o explicație clară: „Nivelul de serotonină din creier este scăzut, de aceea ești atât de deprimat, așa se explică depresia ta, primește acest tratament și va trece”.

Mediul are un rol foarte important

Până la un punct, trece dar, revine. De aceea, depresia poate trece cu sprijinul și însoțirea unui specialist în sănătate mintală, deoarece explicația endogenă nu este suficientă, cum s-a și demonstrat de altfel, studiile arătând că mediul are un rol foarte important în bunăstarea emoțională a omului.

Astăzi, domeniile neuroștiinței și geneticii sunt mai importante ca oricând. Ele au acum instrumente suficient de valoroase pentru a ne explica ce se întâmplă cu noi, putem de câțiva zeci de ani să înțelegem mult mai bine ceea ce primim ca moștenire genetică, ce ne vulnerabilizează și care este rolul mediului în dezvoltarea noastră.

Afecțiunea familiei, crucială pentru copil

Dacă știm deja că bebelușul care a fost purtat în pântecele unei mămici ce a suferit puternice provocări emoționale în timpul sarcinii va înregistra un nivel ridicat de cortizol, făcând ca și puiul de om să aibă un răspuns mai reactiv la stres, atunci putem deduce logic faptul că acest bebeluș va avea nevoie de mai multă răbdare, îngrijire și confirmare permanentă a prezenței persoanei de atașament, care să-l liniștească și să-i ofere siguranță emoțională.

Nevoia de siguranță emoțională, de prezență caldă și predictibilă în viața unui copil sunt factori esențiali în dezvoltarea sănătoasă, din punct de vedere fizic și emoțional, a fiecărui individ. Zic fizic și emoțional, deoarece există numeroase studii care au demonstrat legătura puternică dintre lipsa de afecțiune – neglijarea emoțională severă în perioada copilăriei mici și dezvoltarea cognitivă sub – optimă, care se poate manifesta printr-un coeficient de inteligență mai scăzut și dificultăți de învățare.

Despre doliu

Contrar stigmei sociale și numeroaselor prejudecăți, depresia nu este un alint, nu este mândrie, nu este lene, este suferință emoțională puternică. De cele mai multe ori ea ascunde un doliu.

De cele mai multe ori, când vorbim de doliu, ne gândim la moarte. Dar și moartea poate avea perspective diferite și, indiferent în care dintre valențele următoare vă veți simți mai aproape sau mai în acord cu rezonanțele personale, veți vedea că e tare greu să priviți acest „doliu” în față.

Cea dintâi moarte este cea despre care știm sau la care ne gândim cu toții. Când pierzi o persoană dragă, un părinte, un copil, un soț, un prieten, pe cineva apropiat, durerea poate fi copleșitoare.

Și recunosc că, deși copleșitor e un cuvânt puternic, sunt pierderi care nu pot fi descrise, sfâșie trupul și mintea, dor atât de tare, încât a judeca suferința cuiva, a-i cere să-i treacă, a-i judeca depresia în care poate pica din cauza suferinței e mai mult decât un păcat, e inuman.

Doliul poate fi legat de absența unui părinte din viața noastră

Deși diferite, morțile din viața noastră sunt mai multe decât credem noi. Chiar dacă nu le trecem la index ca fiind despre moarte, ele aduc un doliu pe care până nu-l trăim, nu-l procesăm, nu-l asumăm și nu-l topim la nivel emoțional, nu putem trece peste el.

Pentru un adult, doliul pe care are nevoie să-l proceseze este acela legat de părintele/ părinții care nu a / au fost în viața lui așa cum ar fi avut nevoie.

A face pace cu furia sau tristețea de a fi avut un părinte / părinți care nu a / au putut sau nu a / au știut să-i ofere sprijinul, protecția, siguranța, iubirea de care avea nevoie, este o însănătoșire emoțională la care poate ajunge lucrând cu sine și cu suferința sa foarte dureroasă și care-i poate produce o puternică stare de depresie și nu numai.

Divorțul ca doliu al pierderii familiei

Pentru un copil, divorțul părinților săi este un doliu al pierderii familiei de bază, a nucleului de siguranță și comuniune în care cei doi părinți nu s-au mai putut regăsi.

A înțelege lipsa lui de vinovăție, a procesa durerea de a nu-i mai avea pe mama și tata alături, în același spațiu, este o etapă peste care are nevoie să treacă, să-și depășească emoțiile de frică, confuzie, vinovăție, furie pe care le poate resimți.

Pentru fiecare dintre partenerii unui cuplu, dezamăgirea în relație, așteptările înșelate, divorțul, reprezintă forme de doliu, pierderi care cauzează multă suferință și deznădejde, teamă, neîncredere, trădare, vinovăție care pot duce către depresie.

Trauma și stresul

Traumele puternice, abuzurile fizice sau sexuale, accidentele, situațiile cu un grad puternic de stres pot fi cauzele declanșării unor depresii ușoare, moderate sau severe. Depresia poate afecta toate aspectele vieții, inclusiv relațiile cu familia, prietenii și comunitatea. Poate rezulta din sau poate duce la probleme la școală, la locul de muncă, în societate.

Depresia, așadar, e o pierdere de sine și de ceilalți.

Singurătatea, judecata celorlalți, vinovăția că nu ești suficient, că nu meriți să fii iubit, că poate din cauza ta…, că ai așteptat atât să fie mai bine și nu a fost…, că te-ai străduit și nu a fost niciodată de ajuns, că nu ești iubit așa cum ești, că ai pierdut totul pierzând pe cineva foarte drag, că nu mai poți, ce folos să…, frica puternică că…., neîncrederea în sine și în ceilalți, anxietatea puternică de a mai încerca pentru că ai dat greș și știi cât doare să fii mereu arătat cu degetul, admonestat, pus la colț, batjocorit, lipsa de sens în ceea ce faci, umilințele, desconsiderările permanente și din nou, singurătatea aceea reală în care e plin de oameni în jurul tău dar nu e nimeni cu tine în mod real, toate acestea, nefericirea unei copilării grele și iar singurătatea și judecata, însingurarea din lume, imaginea perfectă a acestei lumi vândută pe toate rețelele sociale toate cumulate, uneori, cu biologia și fragilitatea moștenite duc la insinuarea acestei grave și extinse tulburări care poartă numele de depresie ce e însoțită de multe ori de anxietate și somatizări, într-un cuvânt, multă suferință.

Omul nu e făcut să fie singur pe lume. Înainte trăia în triburi, în comunități, în comuniune te vindeci și în relații. Altfel, să supraviețuiești de unul singur, este foarte greu și, adeseori, imposibil.

De aceea, fuga tinerilor și nu doar a lor în online și dependența de internet reprezintă tot o căutare de confirmare de a fi undeva unde sunt acceptați, unde aparțin, unde pot simți satisfacția că sunt apreciați, contează.

De pe urma acestei vulnerabilități și nevoi apare și contextul celor care profită dar, acesta este subiectul unui alt articol.

Despre dependențe

În starea de depresie, ca și în adicții, o nevoie esențială este aceea de însoțire cu non-judecată, afecțiune și grijă. Ceea ce ne spun studiile din ce în ce mai des este faptul că oamenii au o nevoie profundă de afecțiune și de conexiune.

Ea apare încă din momentul venirii noastre în această lume, prin relația de atașament care se formează ca un fir invizibil între persoanele de atașament și copil.

Suntem, într-un anumit sens, dependenți de dragoste.

Cercetătorii din domeniul neuroștiinței au observat că atât afecțiunea intensă (sau atașamentul), cât și consumul de substanțe adictive activează aceleași structuri cheie din sistemul de recompensă dopaminergic al creierului.

Diferența esențială este că dragostea și atașamentul implică o rețea neuronală mult mai complexă, incluzând circuitele sociale, esențiale în ființarea noastră umană.

Din acest motiv, substanțele adictive pot acționa ca un substitut disfuncțional pentru nevoile emoționale nesatisfăcute. Dependențele oferă o recompensă chimică intensă pe care creierul o poate folosi ca o cale de retragere din fața durerii emoționale sau a lipsei de afecțiune (primite sau actuale) din partea celor de care aveam nevoie în viața noastră.

Concluzie

Ceea ce negăm, ce nu privim, ce nu acceptăm nu dispare, există tot acolo și vine către noi mai puternic când ultima picătură de apă va umple paharul.

Depresia nu e „alint”, nu e „lene”, nu e „mândrie” – e o suferință puternică ce are nevoie să fie însoțită de multă iubire, sprijin și înțelegere. Și poate așa, într-o bună zi, va face loc razelor de soare ce vor mângâia și vor scoate la lumină speranța ascunsă într-un colțișor de suflet.

Urmărește #ȘtiințaSufletului cu Adriana Ene pe pagina noastră de Facebook.

Vezi și:

Foto credit: Freepik / rawpixel.com

Adriana Ene: Depresia și stigma socială – puntea fragilă către a pierde sensul de a fi în această lume